Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Joi 22 Februarie 2024 - 14587
SODOMA LA SANGEORZ BAI SI CU CARTEA PE ROTI.

Un grup de 14 iubitori de carte din Nasaud, s-au deplasat "Cu cartea pe roti",  marti, 14 martie 2023, la Sangeorz Bai, la casa renumitului artist Maxim Dumitras, Omul din Rai, spre a stinge flacarile de foc ce au cuprins Sodoma. Pompier de serviciu a fost scriitorul GRIGORE AVRAM, la origine din Cuibul Visurilor, un suflu nou, modern, ce a inaltat un palat inspirat din frumusetile padurii, a satului romanesc, a naturii si a oamenilor, un palat din cuvinte pline de vigoare si optimism, folosite drept descriere si glorificare a inaintasilor care au impodobit pamantul cu intinderi imense de paduri de toata frumusetea.

Ce au facut inaintasii satelor de pe Valea Viseului, cei de azi au facut praf prin  furturi, jafuri, frauda, mita, afaceri necinstite, in scopul imbogatirii rapide. Un hazard in domeniul silvic, sub ochii celor pusi sa faca dreptate, sa vegheze asupra patrimoniului national, asupra sanatatii noastre, asupra economiei nationale, asupra bunului simt. Ca sa ajungi la Pasul Prislop, la festivalul de folclor organizat de cele trei judete de cateva decenii - Maramures, Suceava si Bistrita Nasaud, nu mai treci prin padure, ci peste o pasune. Falnicii copaci de foioase si brad au intrat in vilele oamenilor de paza si ordine din tara si de peste granite. Un mare pacat!

Numarul mare de nasaudeni prezenti la sarbatoarea cartii se datoreaza faptului ca maiereanul autor a fost elevul Colegiului Silvic din Nasaud, deci s-a format ca silvicultor in orasul academicienilor, iar scriitorii nasaudeni gandesc pozitiv, avand in fata activitatea sa stiintifica si literara, s-ar putea sa ridice valoarea Nasaudului completand galeria Academicienilor nasaudeni. Sa dea Bunul Dumnezeu!

Despre Sodoma lui Grigore, au scris in presa trei jurnalisti: Ioan Mititean in ziarul din 7 februarie, Icu Craciun in 26 februarie si Mircea Darosi  in 13 martie 2023. Pe langa cei trei si-au mai  exprimat gandurile sincere de apreciere si curaj a autorului de a scoate in fata slabiciunile din societate ce o strabatem si scriitorii: Cornel Filip din Feldru si nasaudenii Ioan Seni si Stefan Gheoc.

Un lucru doresc sa-i imput autorului si anume: marele mafiot Emil nu trebuia sa apara din breasla dascaleasca, deoarece acesti oameni s-au multumit cu putin si nu au ravnit la tendinta de imbogatire pe cai necinstite. De-a lungul istoriei, acestia au servit educatia si fara salariu, ci doar prin contributia obstei. Emil putea sa rasara dintr-un alt domeniu.

Am petrecut o seara literara de exceptie in casa lui Dumitras, intr-o atmosfera relaxanta bazata pe incredere, respect si pretuire reciproca.

Scriitorul zilei este un model de simplitate, bunatate, spirit de raspundere, devotament si delicatete sufleteasca. 

 

.

 

LA POALELE SODOMEI

 Intr-una din zilele primei luni din anul in care am intrat, 2023, ne-au vizitat acasa doua iubitoare de literatura: Floarea Morar si Dorina Catarig. La intrarea pe strada Crinului, de pe Bulevard, s-a oprit o masina. Era Grigore Avram, care le cunostea si le-a intrebat:

- Unde mergeti?

- La Domnul Mititean, au raspuns doamnele.

- Va rog sa-i oferiti din partea mea aceasta carte.

Am primit cartea cu placere si i-am dat telefon multumindu-i. Am inceput s-o rasfoiesc, avand bucuria de a calatori prin padurea deasa, incarcata de miresme  ce ne imbata simturile, amintindu-mi de anii copilariei, cand ma apropiam cu grija de ea, pentru a nu o deranja, privind-o minute in sir, incercandu-ma sentimente coplesitoare.

Padurea, eroul principal al romanului de fata, era tacuta si linistita, dar foarte prezenta in viata noastra. Aduce ploaia, ne asigura umbra, racoarea, ne da fructe fel de fel, ne ajuta in edificarea caselor si a podurilor de lemn, a mobilei si a multor obiecte casnice, care nu stia sa se supere pe noi copiii, pe noi oamenii,  chiar daca ii taiam fara mila copacii, ii rupeam crengile, frunzele, fructele, dar ea  se incapataneaza si rezista, dar nu orice fel de rezistenta ci una demna si falnica, precum copacii seculari ce cresc in ea. Nu pot sa uit padurea de ciresi din Mihuta (Lusca), din apropierea casei parintesti, in anii de dupa razboi cand inca nu era instalata ordinea in tara, cand s-a taiat cu nemiluita. Ciresii fiind inalti, nu puteai gusta ciresele, nu ajungeai la ele, asa ca satenii mergeau cu barda si fierastraul doborau ciresii, gustau ciresele, dulci, acrisoare  sau amarui. Nu erau pe gustul lor, doborau la pamant alt cires, asa ca dupa putin timp padurea de ciresi a disparut. Copacii zaceau la pamant ca dupa un bombardament sau cutremur. Nu s-a suparat pe oameni, a adormit linistita, in dialog doar cu luna, cu gandul la o lume mai buna, o lume in care oamenii ii recunosc meritele si mai mult decat atat, o respecta, dar nu s-a intamplat asa, lasand multe intrebari privind complexitatea  sufletului uman.

Padure, incotro?

Padurea este acel  "Acasa", care suporta si azi povara grea, luptandu-se si azi cu viforul, avand doar noapte de noapte o prietena fidela - luna, singura care o asculta si o intelege, asa cum o intelege autorul ce deapana framantarile sufletului sub forma povestirilor noi, care se cer ascultate si intelese de cititor. O carte profunda si caracterul personajelor bine conturat, ce te poarta intr-o lume a profunzimii fiintei umane, alarmata de soarta aurului verde de la Poalele Sodomei, acel oras legendar din Palestina antica, de langa Marea Moarta, oras nimicit  printr-o ploaie de foc si de pucioasa, impreuna cu alte orase vecine: Gomora, Adamah si Zebolim, pentru faradelegile si desfraul locuitorilor sai.

Asa arata padurea azi, nimicita de oameni pusi pe capatuiala, spre dezumanizare din cauza banului, intr-o lume a coruptiei ce a luat noi forme imediat dupa revolutie.

Romanul cu un suflu nou, modern, reprezinta imagini din viata satului, cu oameni dornici de imbogatire, radiind padurile seculare dintr-un loc pitoresc, incarcat de istorie unde isi dau intalnire trei judete: Maramures, Suceava si Bistrita-Nasaud. Peisaje minunate pe care autorul, fiind in domeniu, le-a  cutreierat cu frenezie, cu incercari de a da imagine satului din zona montana, cu povestiri adevarate spre familiarizarea sateanului, in special al tanarului cu frumusetele traditiilor locului in problema paduraritului.

  Personajul central Emil, omul cu multe aventuri, cu multe complicatii, se transforma intr-un om de afaceri influentat de prieteni, printre care  Vasile Coman, Boierul, Brelaca, Nemtucu, Vesca si Mihaela, Mitica Suiu, Elisabeta, Magdalena, Vladiana etc.  fiecare cu povestile lui, dand lui Emil suficient material de afirmare si prelucrare, dar si de bucati de viata luate asa cum sunt, de framantari ale fiintelor intalnite in momente cruciale ale vietii, dupa cum spune in paginile de inceput scriitoarea  Elena  Cimpan.

Emil a gasit resurse de imbogatire extrem de rapide nu in scoala, unde  lucra ca profesor de chimie la Liceul Teoretic din Viseul de Sus, ci in lumea padurii, unde copacul ii aducea mai mare venit decat scolarul. Dupa doi ani s-a transferat  la liceul din Borsa, unde s-a statornicit prin casatorie cu Magdalena, singurul copil  al profesorului de matematica, Ioan Pop, directorul liceului. Catedra, lectiile, elevii, colegii nu i-au fost pe plac, a dorit ceva mai mult, luandu-si gradul nu in invatamant, ci in jaful dement din domeniul forestier. Nimeni nu a putut opri drujbele din vecinatatea Borsei, musamalizarea furturilor, intimidarea angajatilor corecti, traficul de influenta, abuzul in functie si coruptia la toate nivelurile. Dascalul - patron, urmareste instituirea de masuri antimonopol in industria  lemnului.

 Atotputernicul Emil, omul degradat moral prin atatea fapte nesabuite, si-a gasit sfarsitul ca in flacarile de la Sodoma, ale carui vapai l-au cuprins intr-o imbratisare  fierbinte, venita parca  de pretutindeni. Iar "dupa foc a fost un sunet  de liniste adanca".

Autorul dovedeste vigoare si optimism tratand o tema de la ordinea zilei,  inspirata din viata satului ardelean si frumusetile tarii cu curajul si demnitatea de a apara PADUREA, bogatia de pret a tarii, acel acasa, ce incita cititorul la reflectie.

Pe ultima coperta sunt cuvintele prietenului meu, profesorul Sever Ursa, care admira sarguinta si setea de a cunoaste a elevului sau Grigore Avram, ce i-a fost ucenic intr-ale limbii romane la vestita scoala maiereana, fiindu-i gir la volumul de versuri  "Sub cerul gol".

 In aceste timpuri, cand in domeniul forestier, ordinea si legea o face  vraistea, pare totusi ciudat ca un om al codrului, precum maiereanul Grigore Avram, sa schimbe securea, tapina si fierastraul cu pana sau tastatura, ca un  bun continuator de traditie lirica, spune  Nicolae Rotaru in Destin Silvan.

 

Ioan Mititean

 

0 comentarii2765 vizualizări16 martie 2023




rss 2.0
rss 2.0