Dupa ce in anii 1951-1952 a aparut sub numele de Faclia Ardealului, ziarul va lua denumirea, incepand cu anul 1952, de Faclia, nume sub care va aparea pana in anul 1989. In paginile lui ii gasim pe Tudor Jarda, Dumitru Mircea, Ion Oarcasu, Valentin Raus, Aurel Rau, Vasile Rebreanu, Ion Vlad, originari din actualul judet Bistrita-Nasaud, dar si pe Dumitru Andrasoni (nascut in judetul Cluj) care si-a desfasurat multi ani activitatea la Ecoul din Bistrita.

Astazi va prezentam alcatuiri proletcultiste din creatia lui Dumitru Mircea care trateaza diferite teme precum: Lenin si leninismul, "Revolutia din octombrie", Gheorghe Gheorghiu-Dej, congresele partidului, literatura socialista si scriitori care au aderat la proletcultism.

DUMITRU MIRCEA

a) Lenin, leninism:

Lenin nu avea timp

Lenin nu avea timp pentru sine. El face parte din acea rara categorie de oameni cu care omenirea se mandreste ca i-a nascut, care concep clipa prezenta numai in raport cu viitorul. Lenin economisea timp pentru ca viitorul - zilele noastre si cele care vin de acum inainte - sa fie bogate in "timp", pentru ca omenirea sa aiba destul timp sa-si cladeasca fericirea…

Lenin nu avea timp pentru sine - l-a daruit in intregime omenirii pe care nici un alt om nu cred s-o fi iubit atat (…)[1].

Leninismul inseamna fericire

A-l zugravi pe Lenin la adevaratele-i proportii numai omenirea intreaga e capabila, intrucat numai ea il poate cuprinde pe deplin…

…Lenin a dezvoltat geniala conceptie revolutionara marxista aplicand-o momentului istoric respectiv…

… Asa ca, pe buna dreptate, se spune ca leninismul este  primavara omenirii. Admirabila cununa pe fruntea marelui geniu care a fost Lenin, nemuritorul Vladimir Ilici Lenin[2].

b) Revolutia din octombrie:

Increderea noastra

N-ai ce face, d-le burghez! Nu te compatimesc! INCREDEREA in dreptatea cauzei proletare, in viitorul omenirii, este sentimentul nostru cel mai ferm azi, la cea de-a 40-a aniversare a Marii Revolutii (…)[3].

c) Gheorghe Gheorghiu-Dej:

Urare de Anul Nou

Pasim in anul 1959 cu fruntea sus, cu privirile scrutand indraznete si sigure viitorul, cu mainile batatorite de munca…

Anul 1959 incepe, cum se vede, frumos. Expunerea tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej facuta la Plenara CC al PMR din 26-28 mai a. c. a conturat atat de splendid noile frumuseti ce le va aduce acest an. Celor ce ostenesc, dupa puterile fiecaruia, la admirabila opera de infrumusetare a patriei, le doresc pace, multi ani fericiti, le urez noi bucurii. Sa ne veselim. Putem inchina, cu inima calda, un pahar cu vin in cinstea celor trecute si celor viitoare izbanzi.

La multi ani[4]!

Suntem mandri

Cuvantarea tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej rostita vineri la adunarea alegatorilor din circumscriptia "Grivita Rosie" este o imagine graitoare a socialismului biruitor, o sintetizare a infaptuirilor, o jalonare precisa a obiectivelor viitorului…

Cuvantarea tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej e un nou document care ilustreaza cu forta, pe baza de fapte, dorinta noastra de pace, de munca pasnica. Partidul nostru si poporul roman n-au decat acest maret si insufletitor ideal: o pace trainica si o viata fericita pentru toti oamenii muncii din a caror stradanie rezulta fericirea tuturor.

Votul nostru de azi e un DA, raspicat, spus de poporul nostru socialismului[5].

Indatorire de onoare

Lucratori cu penita fiind, ne simtim si noi datori, alaturi de toti oamenii muncii, sa privim cu amandoi ochii la ceea ce am izbutit sa facem in rastimpul dintre doua evenimente din viata noastra de partid…

Unealta lui poate fi, la nevoie, tais de sabie si lovitura de tun…Si merge inainte pe acest drum, luminata de invatatura marxista, hranita de infaptuirile fara egal ale constructorilor socialismului, calauzita cu pricepere si necuprinsa intelegere de catre partid.

Poate de aceea partidul nostru, prin tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ii considera pe scriitori "ajutoare ale sale de nadejde in opera mareata pe care o dureaza poporul nostru"…

Scriitorii de azi au crescut odata cu poporul, au invatat de la el si i-au urmat ca sa-i cunoasca viata pana-n strafund…Stiu ca in cinstea gloriosului 23 August se pregatesc lucrari noi…; in toate pulseaza viata noua a patriei, cu problemele ei esentiale, rotindu-se imprejurul si inlauntrul oamenilor de azi, oameni crescuti si educati de partid.

Nadajduim ca eforturile noastre creatoare sa rodeasca opere la inaltimea infaptuirilor generale ale poporului nostru, sa raspunda cum se cuvine inaltei aprecieri a partidului si exigentei deosebite a cititorilor, sa ramana in imagini despre cele mai bogate in fapte doua decenii din indelungata istorie a iubitului nostru popor[6].

d) Congresele partidului, 23 August, 1 mai

Congresul certitudinii

Salut Congresul cu inima incalzita…

Nu stiu ce nume ii va da istoria acestui Congres. Eu l-as numi Congresul certitudinii. In lumina acestei insusiri il salut, adanc, cu recunostinta, cu dragoste, cu inima incalzita de certitudine[7].

Mereu mai sus

Cineva mi-a povestit odata, cu lux de amanunte, ca vizitand ca delegat o tara fosta coloniala i-a uimit pe cativa prieteni de acolo, cam neinformati de altfel, spunandu-le ca in tara noastra unul dintre cele mai inalte titluri este acela de "Erou al Muncii Socialiste" si ca avem, pe langa acesta si pe langa multe altele, inca o foarte mare distinctie: "Ordinul Muncii"…

Conferinta organizatiilor regionale de partid este inca un prilej de considerare a drumului parcurs, de apreciere a realizarilor, de analizare a lipsurilor, un schimb de experienta multilateral pentru ca oamenii muncii din regiune sa stie cu precizie ce le revine de infaptuit in viitor pentru indeplinirea inainte de termen a sarcinilor trasate de Congresul al III-lea al partidului.

Dorindu-i succes, suntem incredintati ca oamenii muncii din regiunea noastra, sub conducerea inteleapta a partidului, isi vor face cu prisosinta datoria, laolalta cu intregul nostru popor[8].

Cuvinte de gospodari

Acum trei luni si jumatate, in preajma zilei de 1 Mai, ne aflam adunati la Aghires vreo cateva sute de oameni inaintea unei panglici rosii…

Asadar, si la al XVI-lea 23 August, ca in fiecare an, se vor rosti in orasul nostru, in regiunea noastra, in tara pretutindeni cuvinte de gospodari cumpaniti, bucurosi de o noua realizare[9].

e) Literatura socialista si scriitori

Literatura in slujba omului

Altoita pe trunchiul atat de viguros al clasicilor, literatura rusa actuala, realist socialista, si-a dobandit in scurta vreme faima de care se bucura. Astfel, asistam azi la o noua manifestare pe plan mondial, a spiritului inovator care le este propriu artistilor marelui popor rus. Ideile comunismului vehiculate cu forta artistica inegalabila a maestrilor contemporani, continua nemijlocit glorioasa traditie a inaintasilor (…)[10].

Dascalul nostru

Mi l-am inchipuit dintotdeauna pe Mihail Sadoveanu monumental, inca de la cele dintai lecturi. Pe atunci nu stiam de ce…

Mihail Sadoveanu a venit de cateva ori si la Scoala de literatura unde ne faceam in conditii optime "anii de ucenicie".

Astazi, cand il felicitam cu prilejul implinirii a 80 de ani, suntem fericiti ca am avut prilejul sa-i fim contemporani, ca ne sta pilda si indemn. Alaturandu-se cu tot sufletul cauzei socialismului, pe drumul luminat de partid, Mihail Sadoveanu este un stralucit exemplu de urmat pentru fiecare cetatean cinstit care vrea binele patriei sale, indiferent de meserie, de locul care-l ocupa in societate[11].

 Alexandru Daraban.