Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 21 Noiembrie 2018 - 2362 vizitatori azi
Ura, hrana noastra cea de toate zilele.

Am ajuns sa ne uram pentru orice. E la moda. Ba mai mult, a devenit un mod de viata!  Aproape ca nu mai este loc de altceva in afara de ura. Ne uram pentru un loc de parcare, pentru o functie la serviciu, pentru simpatia sefului de partid, pentru a fi PSD-ist sau pentru a nu fi PNL-ist, pentru o postare pe Facebook, pentru o bluza alba sau pentru o geaca rosie la miting, pentru dimensiunea pensiei, pentru culoarea trandafirilor de la poarta, pentru calatoria la clasa intai, pentru o cuvantare la tribuna parlamentului, pentru participarea la protestul "#rezist" sau dimpotriva, pentru sansa sau nesansa de a fi nascut in Teleorman, pentru a fi plecat scarbit din tara sau pentru a fi ramas, pentru "fericirea" de a da cu subsemnatul la DNA sau pentru lipsa acestei "bucurii", pentru posibilitatea de a fura cat mai mult si cat mai legal sau pentru lipsa acestei oportunitati etc.

 Am vazut ura adunata din greu in piete, curgand tumultos pe largile bulevarde devenite prea stramte pentru ea, revarsata in urlete si in topaielile readuse parca din copilaria omenirii, sustinuta de bannere insultatoare si marcata de luminitele a mii de lanterne aprinse in noapte. Cum sa ne-o explicam?

 Putem crede ca aceasta ura coboara dintr-o filozofie emblematica pentru  spatiul carpato-danubiano- pontic: perpetuarea pizmei nationale transmisa noua oral prin balada Miorita. Pe un alt plan, ura ce ne macina reprezinta, probabil,  o reminescenta a anilor de dictatura a proletariatului, dictat-ura care ne-a pervertit  instinctele si ne-a modelat simtirea spre ne-admiterea contrazicerii si a excluderii definitive a diversitatii de opinii. Totodata, asa cum credinciosii sustin, ura de azi ar putea fi: "o consecinta a unuia dintre pacatele fundamentale pe care omul le poate cultiva in sufletul sau - mania" sau (de ce nu?) prelungirea generalizata peste milenii a conflictului dintre Cain si Abel…

 Dar mai este posibil ca ura noastra cea de toate zilele sa isi afle izvorul in educatia tot mai precara a cetateanului de rand, in apasarea tot mai dureroasa a unei societati nemiloase, in disparitia treptata a increderii in sine, in imposibilitatea intelectuala de a ne exprima altfel sentimentele, in inmultirea exemplelor care prezinta furia drept un comportament "cool" si care indica violenta ca singurul mod de rezolvare a neimplinirilor personale ori colective.

 Urmare fireasca a acestei stari de fapt, fara reactie, privim ca vrajiti la ura si incrancenarea cu care conducatorii Romaniei se infrunta zilnic in public. Pare ca o masinarie uriasa de fabricare a maniei le alimenteaza din plin starea de violenta. Surprinzator, unora, aceasta atitudine li se pare justificata: sa se urasca, doar sunt adversari politici!

Uitam, admirandu-le prosteste incrancenarea, ca ura impotriva semenilor, a adversarilor politici, religiosi sau de alta natura a facut posibila aparitia lagarelor de exterminare si a  camerelor de gazare, a permis existenta gulagului sovietic si a experimentului Pitesti. Ura a nascut terorismului islamic, constructie ultraradicala a razbunarii bazata pe intransigenta extrema, zidita din caramizile vinetii ale violentei, care zguduie din temelii societatea contemporana, presarand cu cadavre sfartecate capitalele lumii.

 Confirmand ca popoarele au memoriea scurta, uitam ca acest gen de ura a sacrificat in decursul istoriei milioane de oameni nevinovati. Ea, ura, l-a ridicat in fruntea Germaniei pe Hitler si a declansat conflagratia mondiala care a marcat ireparabil omenirea. Din ura amerindienii continentului nord american au fost vanati ca animalele si exterminati cu salbaticie.Tot ura l-a instalat ca lider suprem in Uniunea Sovietica pe Stalin si a creat adevarati monstri omenesti care ne-au marcat existenta ca specie cu mormane de cadavre. Intregul drum al istoriei minunii numita Homo Sapiens este insotit de semnele infioratoare ale urii.

 Teoria ne garanteaza ca nimeni nu se naste urand. Psihologii ne asigura ca ura este invatata si este transmisa din generatie in generatie, ca poate fi in directa legatura cu incapacitatea individului de a intelege, de a accepta schimbarea si de a se adapta la nou…

 La urma urmei nu jocul de cuvinte si postulatele teoretice ale psihologilor sunt importante. Ura exista! E concreta. Ea se afla cuibarita in firea omului, uneori bine ascunsa, alteori manifestandu-se cu violenta.

Este timpul sa ne aplecam cu mai multa insistenta asupra cauzelor care conduc la manifestarea ei in proportii de masa, incercand sa raspundem intrebarilor firesti:

- Ce o scoate la suprafata?

- Care sunt consecintele pe plan social ale generalizarii starii de ura in societate? - Ar trebui pedepsiti cei care instiga la ura, indiferent de pozitia sociala de pe care o face?

- Care sunt si cum pot fi evitate consecintele dezastruoase ale urii condusa la extrem, indusa maselor mari de oameni?

 Una dintre importantele personalitati ale luptei impotriva vrajmasiei sociale, ea insasi victima a urii, Martin Luther King, spunea: " […] ura il convinge pe om ca uratul este frumos, adevarul minciuna si minciuna adevar"

 Poate, nepasatori, chiar in aceasta realitate traim.

 

Pentru Bistritanews.ro

Teo Pal

 

 

http://teopal.ro/index.php/2018/06/20/ura-hrana-noastra-cea-de-toate-zilele/

0 comentarii2506 vizualizări20 iunie 2018




rss 2.0
rss 2.0