Analize-Comentarii Marti 17 Iulie 2018 - 7416 vizitatori azi
Despre sovietizare (I).

Sovietizarea a fost un proces brutal constand in modelarea structurilor statelor ocupate de Uniunea Sovietica (n.r. - in 1944) printr-un sistem de principii si teze extrase din lucrarile unor Marx, Engels, Lenin si Stalin, in favoarea si prin intermediul limbii, spiritualitatii si culturii ruse dinamizate de idealuri imperialiste, pe baza unor ocupatii militare al carei rol nu este disimulat: "daca nu s-ar fi aflat in Romania trupe al Armatei Sovietice eliberatoare, ar fi putut oare clasa noastra muncitoare sa dea lovituri hotaratoare claselor exploatatoare fara a cadea jertfa interventiei militare a imperialistilor…?".

Modelul sovietic a fost impus mai intai practic, ca realitate a ocupatiei, apoi teoretic, printr-o ideologie. Sovietizarea a fost efectuata prin:

1. crearea unei organizatii politice unice disciplinare, fanatice, insotita initial de altele deghizate si prin exploatarea unor tovarasi de drum pe distante variate, alesi dintre oportunisti, "oameni cinstiti" si "personalitati de vaza";

2. declasarea si nimicirea fortelor politice interne de opozitie;

3. restructurarea adecvata a administratiei si economiei;

4. reforme populare cu efect imediat;

5. identificarea notiunilor de partid unic, sovietic si roman, intr-o teleologie a integrarii planetare.

Procesul de modelare si aservire va fi prezentat drept unul de intarire a prieteniei si fratiei, a colaborarii intre doua popoare vecine si suverane.

In acelasi timp cu sovietizarea structurilor ideo-politice si administrativ-economice  s-a trecut la sovietizarea "suprastructurii" culturale, stiintifice si literar-artistice. Procesul incepe si la acest domeniu cu o faza de informare, de popularizare si propaganda, pentru a se parveni la formare si conformare deplina. Prima faza a fost determinata de tot felul de conditii vechi si noi. Potrivit tratatelor postbelice, Romania trebuia sa elimine orice urme fasciste interne si, simultan, sa-i popularizeze pe Aliatii victoriosi. Cu sistemele occidentale, romanii erau suficient familiarizati, iar noutatea imediat postbelica a fost fascinatia modului de viata american. Pe de alta parte, se cunostea ura seculara fata de rusi, combinata cu antibolsevismul. Acest sentiment a fost potentat intre razboaie si in timpul razboiului: informatiile despre Uniunea Sovietica ar fi fost putine si exagerate negativ, asa ca misiunea intelectualilor onesti si a tot felul de organizatii si asociatii va fi una corectiva.

In viziunea (de sorginte leninista) a partidelor comuniste (aflate in subordinea Moscovei), literatura, ca si cultura in general, intrau in categoria instrumentelor eficace de cucerire si de consolidare a puterii. Trebuia castigata batalia in planul propagandei si al ideologiei si, in acest scop, s-a apelat la un intreg arsenal de stratageme si de tactici de inspiratie NKVD-ista. In Romania, ele au inceput sa fie aplicate dupa 12 septembrie 1944 (data semnarii Conventiei de armistitiu cu guvernele Natiunilor Unite), cand presa si activitatile culturale au fost supuse dispozitiilor Comisiei Aliate, concret, reprezentantilor URSS.

Era imperios necesar ca mai intai sa se elibereze terenul edificarii noii culturi socialiste prin evacuarea "resturilor" si "dejectiilor" culturii burghezo-mosieresti, in fapt, a argumentelor identitatii nationale. Ceea ce s-a si intamplat prin punerea in miscare a masinii de epurat scriitori si opere. Epurarile, sanctiunile, interdictiile de tot felul si defaimarea prin articole, ridicarea dreptului de profesare au inceput la sfarsitul anului 1944. Primele doua liste negre oficiale au fost publicate in decembrie, dar, intre timp, fusesera deja eliminate rapid si haotic din circuit cartile si publicatiile ce contineau propaganda fascista sau, mai bine zis, antisovietica, intrucat, dupa o regula binecunoscuta, ceea ce era sau parea antisovietic devenea, automat, fascist. Expulzarea din literatura a tot ceea ce era legat de evenimentele si de miscarile politice interbelice de dreapta s-a extins la tot ce nu era, la noi sau aiurea, "progresist", adica la tot ce nu era comunist.

Personalitati ale vietii cultural-artistice au vizitat Uniunea Sovietica pentru a cunoaste si recunoaste originalitatea modelului sovietic, sovieticii venind in Romania pentru a-i informa si indruma pe romani… Romanii de vaza au fost purtati prin Uniunea Sovietica turistica si tratati cu atentia specifica fata de oaspetii utili. George Enescu a dat un concert la ARO pentru Armata Rosie la 16 octombrie 1944, apoi s-a deplasat spre rasarit: "Am impresia ca ma duc acasa!" a spus maestrul in momentul plecarii la Moscova. Au luat aceeasi directie in aceeasi vreme Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Alexandru Rosetti si altii care, dupa intoarcere, au scris articole si au conferentiat elogios despre ce-au vazut. Un organism capital pentru informare si propaganda a fost asociatia Romana pentru Strangerea legaturilor cu Uniunea Sovietica (ARLUS), constituita la 14 octombrie 1944, dupa o intrunire discreta din 20 octombrie 1944, la locuinta lui C. I. Parhon.

Din 1945 deja, presa comunista acorda mai mult spatiu culturii si literaturii sovietice decat celor locale.

Si numarul formelor, institutiilor si institutelor de facilitare au crescut continuu.

Orice manifestare stiintifica si profesionala, chiar si statutul unui club sportiv satesc, continea obligatoriu fraza sau sintagma de aservire fata de modelul sovietic, respectand, de fapt, Constitutia.

Sovietizarea prezentului romanesc s-a efectuat simultan cu compatibilitatea trecutului conform dezideratelor sovietice, ruse si slave.

Si literatura a beneficiat de atari restructurari. Valorificarea mostenirii literare locale nu era de conceput fara ajutor sovietic. Onoarea centenara a poetului national Eminescu ar fi fost imposibila fara precedentul speculabil prin imitatie al aniversarii sovietice a 150 de ani de la nasterea lui Puskin.

Literatura se afla si ea in acest sistem de conditionare. Popularizarea literaturii rusa si sovietica a inceput imediat dupa razboi prin localnici, prin articole traduse din presa sovietica, prin traduceri de beletristica si prin tot feluri de concursuri… ARLUS a organizat conferinte despre mari scriitori rusi sovietici, colaboratori fiind D. I. Suchianu, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Leonte Rautu, Gala Galaction, Camil Petrescu, etc..

Dar procesul de sovietizare ce parea perfect dezvoltat a avut doua defecte: i se ascundeau ratiunile reale si se dorea dezvoltarea lui ca sistem incontrolabil de imagini superioare care sa reprezinte o realitate de fapt mizerabila. Practic, Uniunea Sovietica nu avea ce oferi altora in afara pauperitatii, terorii, tezelor ideologice si modalitatilor de jaf: toate acestea trebuiau ascunse si vor fi ascunse exclusiv la nivel mediatic.

Culmea, piscul, varful cel mai inalt dintre varfuri au fost repartizate exclusiv realitatilor sovietice prezente, trecute si viitoare; in Rusia si Uniunea Sovietica s-a facut totul, s-a inventat totul - radioul, telegraful, telefonul, racheta, bicicleta, tiparul, avionul, tancul, tractorul -, ceea ce nu s-a descoperit acolo nu exista sau era doar o scorneala a imperialismului occidental putrefact. Becul electric a devenit "lampa lui Ilici", chiar daca orasul Timisoara a fost primul electrificat din Europa. Sovieticii au furnizat texte de superlativizare, sovietizatii devenind propagandisti si reproducatori cu drept la originalitate, hiperbolizarea faptelor sovietice a fost unicul domeniu in care libertatea de initiativa a fost totala.

(va urma)

 

Alexandru Daraban .

 

 

0 comentarii889 vizualizări07 iunie 2018




rss 2.0
rss 2.0