Pe baza fenomenului de permanenta faramitare a micilor proprietati de teren agricol si a crizei agriculturii din perioada razboiului, liderii comunisti erau convinsi ca micile proprietati agricole sunt inerent nerentabile, ca sunt condamnate la inapoiere tehnologica si ca nu se pot moderniza. De asemenea, ei considerau ca solutia acestei probleme o constituie exploatarea agricola pe suprafete mari si ca singura entitate capabila sa adune aceste proprietati mari si sa le administreze eficient este statul.

In perioada 1945-1949, Partidul Comunist, la nivel declarativ, sustinea mica proprietate agricola — asa cum arata brosurile electorale din anul 1945 — desi rezolutia Partidului Muncitoresc Roman (P.M.R.) din februarie 1948 recomanda deja cooperatia ca mijloc de ameliorare a situatiei economice. In realitate, comunistii erau adeptii dogmei marxist-leniniste conform careia mica proprietate genereaza capitalism zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa.

 In 1951, Ana Pauker concluziona ca e si azi un mic capitalist in felul lui taranul individual mic burghez. Pentru a sparge solidaritatea sociala din mediul rural, strategia initiala a comunistilor a fost de a cuceri adeziunea politica si sustinerea taranilor saraci, indreptandu-i impotriva celor mai instariti. In acest sens, pentru a compensa lipsa de alimente din orase si necesitatea platii de despagubiri de razboi Uniunii Sovietice, dar si pentru a ruina gospodariile taranesti instarite, a fost introdus sistemul cotelor. Prin acest sistem, taranii erau obligati sa predea statului o parte semnificativa din productia gospodariilor lor. Dimensiunile acestui impozit in natura au variat. De multe ori, taranii erau lasati doar cu graul de samanta pentru anul urmator, iar uneori nici cu acesta. Prin sistemul cotelor, multe gospodarii agricole mari din zona rurala au fost duse la ruina, ceea ce a cauzat saracirea satelor romanesti in ansamblul lor (inclusiv a taranilor saraci, pe care comunistii ii sprijineau declarativ).

Procesul de colectivizare a inceput violent in martie 1949, cu decretul nr. 84 din 2 martie 1949, prin care se expropriau proprietatile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv in vigoare chiar din noaptea urmatoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luati noaptea din casele lor si li s-a fixat, ilegal, domiciliu fortat in diverse localitati. Proprietatile au fost confiscate in intregime, cu tot cu animale, masini agricole si cladiri. Multe dintre cele cateva mii de foste locuinte ale proprietarilor au fost transformate in sedii de Gospodarii Agricole de Stat (G.A.S.-uri), Gospodarii Agricole Colective (G.A.C.-uri), posturi de politie. Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriati ca fiind mosieri, dar in realitate in multe cazuri era vorba de ferme mecanizate si modernizate. In zilele imediat urmatoare, plenara C.C. al P.M.R. a hotarat transformarea socialista a agriculturii. Agricultorii a fost impartiti in cinci categorii: taranii fara pamant, taranii saraci, taranii mijlocasi, taranii instariti (etichetati drept chiaburi) si mosieri.

Cum prima interactiune a functionarilor partidului cu taranimea, cu ocazia colectarii cotelor, nu i-a pus pe primii intr-o lumina favorabila in ochii celor din urma, in multe locuri inclusiv taranii saraci s-au solidarizat cu asa-numitii chiaburi, sprijinindu-i pe acestia. Astfel, inceputul colectivizarii s-a caracterizat prin numeroase ezitari, uneori taranii instariti fiind lasati cu o mica proprietate, dar in unele cazuri chiar si taranii mijlocasi fiind deposedati de intregul avut. In unele momente, represiunea a fost deosebit de dura, dar alteori autoritatile au dat inapoi.

In primele decenii ale comunismului romanesc in Regiunea Rodna, pentru aplicarea schimbarilor si innoirilor intr-un nivel angajat, a fost aparitia ziarului regional Lupta Rodnei, al carui prim numar a aparut in data de 2 februarie 1951. Acest ziar a fost organul de presa al Comitetului regional al P.M.R. Rodna si al Sfatului popular regional. Redactia si administratia au fost stabilite la Bistrita, orasul de resedinta al regiunii. Tot in acest oras era si tipografia unde se tiparea acest ziar. Coordonatele ideologice si politice ale ziarului, ca ale intregii prese comuniste de acest gen, au fost trasate si subliniate in editorialul semnat de Mihut Vasile, primul secretar al Comitetului de Partid Regional Rodna.

In primii ani dupa instaurarea regimului comunist, dusmanii poporului erau cei mai vrednici cetateni ai satelor. Unii dintre ei, infierati chiar in presa vremii, apar in documentele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (C.N.S.A.S.) in special ca chiaburi si mici burghezi. Circa 29.000 de romani, printre care si cateva zeci de tarani din Tara Nasaudului, vor fi trimisi dupa 1952 in unitati sau colonii de munca. Dupa informatiile de la C.N.S.A.S., dusmanii regimului erau internati in lagare de munca fortata in baza unor acte normative abuzive sau pe baza unor anchete si decizii ale Ministerului Afacerilor Interne.

In toate numerele aparute ale oficiosului P.M.R. Rodna se gasesc mai multe articole care condamna vigilent pe chiaburi. In Lupta Rodnei, cele mai multe articole amintesc de  asa-zise acte de sabotaj ale chiaburilor.

In articolul "Nu prind crezare vorbele chiaburilor" semnat de corespondentul Burza Gheorghe se mentiona ca "in timp ce taranii muncitori din comuna Rebrisoara dau cu drag la colectare, chiaburii cauta prin toate mijloacele sa saboteze. Lipitoarea de chiabur Doboca Macedon se plangea, la cine avea timp sa-l asculte, ca n-are bob de grau, ca n-are de unde da cota. Dar vorbele chiaburului n-au prins crezare. Taranii muncitori, indrumati de partid, stiu cate parale plateste vorba veninoasa a chiaburului. Cat de talhar este chiaburul s-a dovedit la controlul care i s-a facut. Avea chiaburul grau dosit in fan. Intreaga cantitate a fost confiscata, iar chiaburul inaintat justitiei. Taranii muncitori din comuna au demascat fapta marsava a chiaburului Doboca Macedon in fata comunei intregi". Intr-un alt articol, semnat de acelasi corespondent, se facea cunoscut condamnarea unui chiabur pentru sabotarea colectarilor. Era vorba despre "chiaburul Runcan Vincentiu din comuna Chintelnic, raionul Beclean, proprietar a peste 31 ha. pamant, care trebuia sa dea la colectare 1.215 kg. porumb, 1.608 kg. fan si 381 kg. alte produse. Nepredandu-si cotele, acest chiabur a fost demascat in fata taranilor muncitori si trimis in judecata pentru sabotaj. El a fost condamnat la 6 luni inchisoare si 20.000 lei amenda".

Corespondentul Pintea Anchidim condamna pe chiaburul Catarig Vasile din Nasaud ca "a vrut sluga fara bani si ca ii era gandul numai la ticalosii. Acest chiabur a angajat acum vreo cinci luni un om de serviciu. Munca cerea chiaburul din zori si pana in noapte, dar salariul se cam codea sa-i deie angajatului. Ba mai mult, chiaburul n-a facut niciun contract de angajare pentru ca, astfel, sa scape de plata impozitului pe salariu. Numai ca aceasta ticalosie nu i-a mers chiaburului. Sindicatul Agricol din Nasaud i-a descoperit fapta marsava si l-a obligat pe chiabur sa plateasca impozitul majorat de 5 ori, iar salariatului sa-i plateasca 28.000 lei pentru timpul cat a muncit. Chiaburul a venit la sindicat milogindu-se sa i se mai scada din suma ce a fost stabilita s-o dea. Dar milogeala lui a fost degeaba. Sa stie toti chiaburii ca nu le merge cu ticalosiile lor, ca taranii muncitori educati de partid vor pune capat pentru totdeauna faradelegilor ticalosilor de chiaburi". Tot acelasi corespondent facea cunoscut ca in comuna Salva se sabotau insamantarile de primavara de catre chiaburi. Astfel, "chiaburul Nascu Ion a cautat sa-si vanda vitele si nici gand sa iasa la arat si insamantat. Dar nu numai atat. Acest ticalos de chiabur s-a dat si la o marsavie si mai mare. El a facut o rasadnita numai de mantuiala acoperind-o cu spini pentru ca sa nu poata rasari si creste semintele. Numai ca aceste marsavii au fost descoperite de taranii muncitori din comuna, chiaburul fiind demascat in fata satului. Sfatul popular comunal l-a obligat pe chiabur   sa-si insamanteze pamantul, iar pentru sabotaj i s-au intocmit acte de dare in judecata".

Unii chiaburi au fost demascati ca au ramas actionari in conducerea cooperativelor. Un astfel de caz a fost dezbatut in 25 februarie 1951 la adunarea generala a cooperativei din comuna Rebra unde au luat parte 570 tarani muncitori. In aceasta sedinta se facea mentiunea ca din "lipsa de vigilenta a cooperatorilor mai ramasera ca actionari chiaburii Pop Onisim, Vartolomei Ioan, Toader Saveta, Burdea Stefan, Carcu Raveca, Nedelea David si Suciu Onisim care, din pacate, au trecut neobservati de taranii muncitori... Sub pretextul ca sunt actionari, s-au strecurat in adunarea generala a cooperativei. Numai ca de data aceasta li s-a infundat chiaburilor. Tovarasii Gavriloaie Ioan, Bacas Ioan si inca vreo opt tarani saraci din comuna, care in trecut au simtit jugul acestor chiaburi, i-au demascat in fata adunarii generale, aratandu-i pe fiecare in parte cu numele, precum si felul cum au exploatat in trecut, cum si-au facut averi si mori de pe spatele taranimii sarace si mijlocase din comuna. Pe masura ce tovarasul Gavriloaie ii demasca impreuna cu ceilalti tarani saraci, crestea tot mai mult mania taranilor muncitori din sala fata de chiaburi incepand sa strige si sa fluiere plini de ura impotriva lipitorilor. Chiaburii, cand au vazut ce intorsatura au luat lucrurile, au luat-o la sanatoasa, parte pe usa, iar unii care n-au incaput, au sarit pe ferestre, abia putand sa scape cu ciolanele intregi. Odata cu fuga, le-a pierit si pofta de a se mai bate cu pumnii in piept ca sunt actionari ai cooperativei". Aceste fapte au fost trimise ziarului de corespondentul Coman Ioan.

Au fost cazul de condamnare a unor femei care au fost acuzate de sabotarea colectarilor. Este si cazul "chiaburoaicei Pop Paulina - asa era denumita de corespondentul Donciu Simion - din satul Taure, raionul Beclean, proprietara a 38 ha pamant care n-avea nici gand sa-si predea cota. Ea se vaicarea ca n-are niciun bob de grau sau de porumb. Taranii muncitori din sat cunosteau ticalosiile acestei chiaburoaice si au demascat-o in fata tuturor muncitorilor din sat. Pentru sabotarea planului de colectari, chiaburoaica Pop Paulina a fost data in judecata unde si-a primit pedeapsa cuvenita, fiind condamnata la 6 luni inchisoare si 40.000 lei amenda".

Pentru a scapa de cotele mari unii tarani au incercat a-si declara suprafete mai mici de pamant atunci cand s-a facut recensamantul in anul 1948. Printre cei care au facut acest lucru s-a numarat si Burduhos Leon din comuna Rebrisoara. Acest fapt va fi interpretat ca un act de ticalosie de catre tovarasul Catarig Stefan, secretar al organizatiei de baza, demascandu-l in fata intregii comune. Comitetul Executiv al Sfatului popular comunal a incheiat acte de dare in judecata a chiaburului, pentru a primi pedeapsa cuvenita.

Cei care se sustrageau sau nu predau cotele erau considerati dusmani de moarte ai regimului de democratie populara, un asemenea exemplu fiind chiaburul Godel Lazar din comuna Jelna, proprietar a 13,81 ha pamant si doua case, care nu avea de gand sa predea cota de 1401 kg. porumb si 48 kg. floarea soarelui spunand ca n-are niciun graunte. Chiaburul a fost demascat in fata organelor de stat de catre taranii muncitori Martin Dionisie si Lupescu Timoftei, fiind trimis in judecata unde a fost condamnat la doua luni inchisoare, 20.000 lei amenda si 173.900 lei reprezentand valoarea produselor pe care trebuia sa le predea.

Erau urmariti si cei care lucrau la bazele de receptie unde se depozitau produsele agricole, precum si cei care verificau si reparau cantarele. Astfel, reparatorul Gross Gustav a fost reclamat de magazinerul Hersch Izidor ca ar fi furat o piesa, fiind demascat ca un sabotor al campaniei de colectari.

Lupta impotriva chiaburimii va continua cu infiintarea coloniilor de munca prevazuta in art. 1 al HCM nr. 1554 din 22 august 1952. Noul act normativ preciza si categoriile de persoane care erau pasibile de internare in coloniile de munca, printre acestia numarandu-se si chiaburii care saboteaza masurile luate de guvern. Multi dintre cei enumerati mai sus vor fi internati in aceste lagare de munca, fiind acuzati ca au fost impotriva crearii de G.A.C.-uri si pentru nepredarea cotelor agricole. Urmare acestui fapt o parte dintre ei nu se vor mai intoarce niciodata acasa, gasindu-si sfarsitul in aceste lagare sau colonii de munca.

Alexandru Daraban.