Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Sambata 15 Decembrie 2018 - 2846 vizitatori azi
Despre filantropie si iubire.

Cheia milei este dragostea crestina sadita in firea omului de insusi Creatorul nostru: "Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el" (Sfanta Scriptura, I Ioan 4, 16). Iubirea de semeni este binevoitoare, intelegatoare si cel mai natural sentiment.

Milostenia este gestul crestin de a face bine, din dragoste si compasiune pentru cel aflat in nevoie. Ea este mai pretioasa decat un "act de caritate", dupa cum gestul de "a darui" este mai valoros decat cel de "a dona". Valoarea sta in daruirea de sine catre cei din jur, intr-o vorba buna sau o mana de ajutor oferita omului trist sau impovarat, fara a astepta nimic in schimb. Ajutorarea celui in nevoie nu tine cont de luna cadourilor si alte ocazii oficiale de a darui, pentru ca la randul nostru noi suntem iubiti si ajutati zi de zi.

Am asistat si asistam in zilele acestea la o adevarata "inflatie de milostenie" din partea tuturor politicienilor autohtoni. Chiar la un fel de "ecumetrism" local (da, bine am scris, nu ecumenism!) in a darui beneficiind si de o mediatizare pe masura. Care de care se intrec in a imparti ajutoare, ba chiar si bilete la concerte. Toate, in subsidiar, au acelasi mesaj, cel electoral.

Cred ca nu le-ar strica domnilor politicieni sa li se aminteasca ceea ce spunea Sfantul Paisie Aghioritul despre "a face bine, a darui" cuiva:

Cand ne interesam de celalalt, obligam pe Hristos sa se intereseze de noi.

Cine oboseste pentru aproapele sau, din iubire curata, acela se odihneste cu oboseala. Pe cand cel care se iubeste numai pe sine insusi si trandaveste, acela oboseste si cand sta.

Jertfa pentru semenul nostru ascunde marea noastra iubire pentru Hristos. Cati au, deci, intentia buna de a face milostenie, dar nu au nimic si, de aceea ii doare, aceia miluiesc cu sangele inimii lor.

Oamenii indiferenti si neinduratori care se gandesc numai la ei insisi si se satura in nesimtire, paralel isi umplu inima cu multa neliniste si se chinuiesc inca din aceasta viata…

Dupa cum bunatatea lui Dumnezeu toate le valorifica spre bine, tot astfel si noi, creaturile sale, trebuie sa le valorificam toate spre bine, ca sa ne folosim si noi, dar sa fim si altora de folos.

 

In putinii ani pe care ii traim, trebuie sa facem binele fara zgomot.

 

 

Alexandru Daraban.

 

 

0 comentarii3675 vizualizări27 decembrie 2017




rss 2.0
rss 2.0