Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Miercuri 23 Ianuarie 2019 - 6420 vizitatori azi
Se implinesc 160 de ani de la alegere lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei.

Moment de o importanta covarsitoare pentru viitorul Neamului Romanesc, alegerea ca Domn al Moldovei a lui A. I. Cuza, a avut "istoria" sa, ce nu a fost deloc usoara sau intamplatoare. Daca o sa aveti rabdare sa cititi o sa aflati multe detalii pe care le puteti citi oricand in "istorie-pe-scurt" si o sa traiti momentele petrecute atunci, asa cum s-au derulat in realitate: < Ca urmare a razboiului Crimeii (1853-1856), conflict in care Rusia a fost infranta de Imperiul Otoman si aliatii sai englezi si francezi, la Paris s-a organizat o intrunire a Marilor Puteri in cadrul careia s-a redactat o Conventie unde, printre altele, se prevedea Unirea Principatelor Moldova si Valahia. Fiecare Principat urma sa aiba domn, guvern si adunare legislativa separata. Sufragiul cu privire la componenta Adunarii elective si asupra alegerii domnului, urma a fi supravegheat de un organ special numit caimacime.

Pe 28 decembrie 1858 cand au fost deschise lucrarile Adunarii elective a Moldovei, poporul i-a salutat pe deputati cu urale de "Traiasca Romania!" In numele Caimacamiei la 1 ianuarie Anastasie Panu a dat expresie increderii generale in destinele nationale: "Trecutul dispare in urma noastra cuprins de prejudecari si de deosebite slabiciuni, care polarizeaza intotdeauna progresul si fericirea. Viitorimea ni se deschide azi sub nenorocite auspicii. Sa ne dam mana a lucra la mantuirea patriei, la regenerarea natiei noastre, lasand interesul privat la o parte si necugetand decat la interesul comun". Adunarea avea 55 de deputati dintre care 33 erau reprezentati ai "Partidei Nationale", entitate politica eterogena care urmarea printre altele largirea autonomiei tarii si o Unire cat mai stransa intre Principate, fiind considerati de catre popor ceea ce se putea numi "grupare patriotica". Erau 38 de candidati la domnie, iar Adunarea electiva trebuia sa aleaga unul dintre ei drept domn.


In seara zilei de 3 ianuarie 1859, membrii Partidei Nationale s-au strans la Iasi in cabinetul de istorie naturala, in sala "Elefantului", unde era expus un exemplar cumparat cu mai multi ani in urma de domnitorul Mihail Sturdza. Ii mai despartea doar o zi de data alegerii si din nou discutiile se prelungeau fara vreun rezultat. Initial Vasile Alecsandri avea 17 voturi, dar i-a cedat locul lui Costache Negri, un politician cu experienta care la randul sau a trebuit sa renunte la idee deoarece nu indeplinea toate conditiile impuse de Conventie. Aproape de miezul noptii, vazand aceasta situatie, Lascar Rosetti incuie sala si "ameninta" ca nimeni nu va pleca de acolo pana nu vor ajunge la o intelegere. La reluarea discutiilor, Nicolae Pisoschi propune sa fie ales Alexandru Ioan Cuza, colonelul care cu un an in urma isi depusese demisia din armata ca urmare a abuzurilor antiunionistilor moloveni, gest care starnise simpatie in randul populatiei. Trecandu-se la vot, prima oara are doar cinci sustinatori, deputatii fiind oarecum surpinsi de propunere. Se mai voteaza de cateva ori, de fiecare data crescand numarul sustinatorilor sai. In sfarsit, "Partidul national independent", asa cum singur se redenumise grupul deputatilor unionisti, se hotaraste asupra numelui de Alexandru Ioan Cuza.
Trecuse de miezul noptii cand cei 30 de deputati prezenti incheie un proces verbal prin care se angajau sa sustina "prin vot de fata" in sedinta Adunarii elective candidatura colonelului "Alexandru Cuza". Intrucat Kogalniceanu lipsea, cativa merg la el acasa, il trezesc din somn si-l pun sa iscaleasca. Surpins, buimac, Kogaliceanu semneaza. Cuza nu fusese prezent. Afland, crede ca e o gluma si spune unui prieten: "Pezevenghii astia vor sa ma puna domn". Era surprins din simpul motiv ca nu isi depusese candidatura! Colonelul era insa binecunoscut deputatilor: cu unii fusese coleg de scoala la Iasi, apoi la Paris, participasera impreuna la framantarile din 1848 iar apoi impartise cu ei amaraciunile exilului.


Pe 4 ianuarie, "Prin scapare din vedere - se spune printr-o adresa catre Adunare- netrecandu-se in lista candidatilor la domnie pe domnul Alecu Cuza, care poseda toate calitatile cerute la art. 13 din Conventie, Camacamia cu onor poftese pe onorabila Adunare de a lua in cuvenita bagare de seama deptatile domniei sale, colonelului Cuza, si a-l inscrie intre candidatii la domnie". In aceeasi zi au loc mai multe retrageri de la candidatura, in timp ce singura propusa, cea a lui Cuza, este si acceptata. Printul Gr. Sturza, abia admis ca deputat, insista si el sa fie admis pe lista candidatilor la domnie, insa este respins deoarece slujise in armata otomana ca general sub numele turcesc de Muhlis Pasa. Astfel, creste numarul sustinatorilor lui Cuza. Pentru a nu-si instraina simpatiile viiitorului domn, grupul sustinatorilor lui Mihail Sturza, ramas in minoritate, il paraseste pe acesta in ziua urmatoare cand in ziarul Steaua Dunarii, sub semnatura poetului Dascalescu, apare un asemenea indemn:

"Deputati! Grija e mare
Cautati bine printre voi
In obsteasca Adunare
Am vazut cativa strigoi"

O interesansa discutie se va face pe seama listei civile a domnului ce urma a fi ales a doua zi. Unii au propus 24.000 de galbeni pe an, altii 30.000, mult sub ce fusese pana atunci. Kogalniceanu ne spune:

" Pana acum se da mult domnilor pentru ca si ei dadeau mult aiurea (aluzie la "atentiile" oferite catre Poarta), acum domnul n-are sa mai dea nimica si unde va trebui sa dea drept si legiuit, va da tara. Tara noastra are nevoie de economii, noua nu ne trebuie un domn luxos, ne trebuie un domn, un cetatean, bun roman, simplu si modest ca tara noastra".

Prima propunere este acceptata, iar domnului i se va da spre locuinta partea stanga din palatul ocarmuirii, "cu mobilatia, atentantele (un fel de anexe precum bucataria, spalatoria) si gradina" si i se platea o suita constand in "un sef de stab si patru aghiotanti.

 

In ziua de 5 ianaurie 1859, in tot orasul si in restul tarii, lumea era in asteptare, in tensiune. In jurul palatului fusesera adusi o multime de ostasi de teama unei lovituri de stat din partea lui Gr. Sturza. Pozitia fostului general era una favorabila in fata Portii, iar la Iasi avea destui sustinatori. In aceste imprejurari, rangul militar al lui Cuza, autoritatea sa in fata ostirii, singura forta capabila sa impiedice o lovitura de stat, constituiau considerente demne de luat in seama.
Sedinta se deschide la ora 12. Fireste, consulii marilor puteri fusesra invitati. O exceptie notabila fusese facuta pentru cel austriac. Imperiul Habsburgic avea in posesie Transilvania, iar constituirea unui stat unitar al romanilor reprezenta un pericol. De aceea, consulului sosit de Viena i s-a trimis o invitatie deosebita de celelalte in sensul ca pe sigiliu nu scria "Principatele Unite".

Dupa apelul deputatilor, cativa lipsind, in ordine alfabetica se incepe votul. Vasile Alecsandri este primul care, urcand la tribuna rostea "cu glas tare" numele candidatului pentru care-si da votul. In sala stapanita de adanca tacere, rasuna pe rand de 48 de ori acelasi nume: Alexandru Ioan Cuza. In uralele si aplauzele deputatilor, si indeosebi ale tribunelor umplute pana la refuz, presedintele Adunarii proclama domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza. Palid, profund emotionat, noul domn se urca la aceasi tribuna, rostind cu o voce putin gatuita: "Jur in fata tarii mele ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele patriei, ca voi fi credincios Constitutiei in textul si spiritul ei, ca in toata domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, uitand toata prigonirea si toata ura, iubind deopotriva pe cel care m-a iubit si pe cel ce m-a urat, neavand inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei romane".
Mihail Kogalniceanu rosteste si el un discurs:

"Dupa 154 ani de dureri, de umiliri si de degradare nationala, Moldova a reintrat in vechiul ei drept, consfintit prin capitulatiile sale, dreptul de a-si alege pe capul sau, pe Domn. Prin inaltarea ta pe tronul lui Stefan cel Mare s-a reinaltat insasi nationalitatea romana. Alegandu-te pre tine domn in tara noastra noi am voi sa aratam lumii, accea ce toata lumea doreste: la legi noi, om nou…Fii dar omul epocii; fa ca legea sa inlocuiasca arbitrarul; fa ca legea sa fie tare, iar tu, Maria ta, ca Domn fii bun, fii bland; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toti Domnii trecuti au fost nepasatori sau rai. Nu uita ca daca 50 de deputati te-au ales domn, Maria ta are sa domneasca peste 2 milioane de oameni. Fa dar ca domnia ta sa fie cu totul de pace si de dreptate…. Fii simplu Maria ta…. fii domn cetatean. Urechea ta sa fie pururea deschisa la adevar si inchisa la minciuna si lingusire".

Cand Kogalniceanu isi sfarsea discursul afara colopetele deja umpleau vazduhul in rasunetul a 101 lovituri de tun. Tot orasul era in strada iar in fata palatului era o multime care striga: " Traiasca printul! Traiasca depuatii! Jos strigoii!"

"Toata Strada Mare era plina de lume. Ore intregi au durat strigatele entuziaste ale poporului. Patru zile orasul a fost iluminat. Patru zile in sir procesiunile au venit chiar si noaptea la lumina a 400 sau 500 de torte ca sa felicite pe domn". Telegrama trimisa locuitorilor capitalei Moldovei de catre corpul electoral din Focsanii - Tarii Romanesti (pe atunci orasul era impartit in doua, o parte era a Valahiei si cealalta a Moldovei) sublinia limpede victoria nationala, biruinta impotriva trecutului: "Glorie voua, frati de dincolo de Milcov! Taiasca Romania unita". Consulul francez Victor Place, unul dintre cei mai infocati sustinatori ai Unirii, telegrafiind la Paris, aprecia ca pentru prima oara s-a savarsit o alegere fara ca domnul sa cheltuiasca vreun ban, desi Mhail Struza nu s-a dat indarat in a cumpara scump voturile. Cineva din preajma domnitorului spunea ca in ziua de 5 ianuarie alesul n-avea in buzunar decat 8 galbeni. Era cel mai sacac dintre candidati, locuind pe atunci in chirie, in doua odai la un anume Pavel Stoianovici.

Pe 6 ianuarie, foarte palid si emotionat, in frumoasa-i uniforma de colonel de cavalerie, domnul primea defilarea unitatilor militare din Iasi. Defilarea era prezentata de generalul Milcescu, avansat chiar in ajun la acest grad si numit in locul lui Cuza ministru de razboi ( denumirea de hatman inceta a fi folosita ca semn al schimbarilor ce urmau sa aiba loc).

Timp de mai bine de o saptamana de la alegeri telegramele, delegatiile si felicitarile nu mai conteneau si nu-i lasau timp lui Cuza de altceva. Intr-un final domul alcatuieste un nou guvern al Moldovei. Presedinte si ministru de interne era Vasile Sturza, fostul caimacam. Alti fruntasi il refuzasera, chiar si Kogalniceanu care nu voia un guvern de "fuzie", adica uniune cu fortele conservatoare asa cum dorea domnitorul. Vasile Alecsandri era ministru de externe. A. Panu si Gr Sturza il sfatuiesc pe domnitor sa merga cu armata la Bucuresti pentru a sili Adunarea de acolo sa-l aleaga tot pe el ca domnitor, dar inteleptul Cuza nu se arata incantat de o asemenea idee. Acum alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei trebuia confirmata de Poarta. La propunerea lui Alecsandri, domnul il insarcineaza pe Costache Negri, care impreuna cu N. Catargiu si colonelul Mavrichi pleaca la Constantinopol. In drum ei se opresc la Bucuresti, intalnindu-se cu fruntasii Partidei Nationale de acolo. In cinstea oaspetilor se da un banchet unde discursurile despre personalitatea lui Cuza fac o impresie deosebita. Urmarind evolutia lucrurilor, ministrul de externe austriac, perspicare, intuieste ca alesul uneia dintre tari avea sa fie si alesul celeilalte...

 Acum 160 de ani Neamul Romanesc a pornit pe DRUMUL UNIRII visat din veacuri de demult...

 

 Pugna Alexandru.

 

0 comentarii616 vizualizări05 ianuarie 2019




rss 2.0
rss 2.0