Istorie Miercuri 20 Iunie 2018 - 12250 vizitatori azi
Un document inedit, de exceptionala importanta istorica privitor la actul unirii.

Lecturand o carte rara " Omagiu Inalt Prea Sfintiei Sale Dr. Nicolae Balan Mitropolitul Ardealului", la douazeci de ani de arhipastorire, tiparita in anul 1940 de tipografia Arhidiecezana Sibiu, am descoperit un material inedit si de exceptionala importanta istorica, pentru cunoasterea adevarului privind actul unirii de la 1 Decembrie 1918. Este vorba de materialul "Biserica stramoseasca si marea noastra unire (Contributia Mitropolitului Nicolae la actul unirii.), autor Icon. Stavr. Locotenent-colonel I. Dancila, confesorul Garnizoanei Sibiu. Pentru ineditul si frumusetea continutului acestui material,.am sa-l redau in intregime, asa cum a fost scris in acea perioada. Personal nu am decat meritul ca am descoperit acest material, l-am tehnoredactat adaugand doar imagini si l-am adus la cunostinta cititorilor spre cunoasterea unui adevar istoric.

Col. (r.) Ioan Cordovan

 

 

"Luna Noevrie 1918."

            "Monarhia habsburgica intra incetul cu incetul in domeniul trecutului, iar poporul romanesc de dincoace de Carpati se pregatea pentru marea impartasanie din potirul visului sau milenar. Pentru savarsirea istoricului act, Consiliile Nationale din Ardeal faceau toate preparativele.

            Constiinta romaneasca de aici cauta, pentru o mai buna siguranta, Crainicul care sa invite si sa grabeasca sosirea cu o clipa mai devreme a Dorobantului Roman spre pamantul fagaduintii. Degetul bunului nostru destin ne indica atunci pe tanarul si valorosul profesor de teologie din Sibiu, Dr. Nicolae Balan, care infruntand toate primejdiile impreunate cu aceasta onorifica dar grea misiune, la 18 Noemvrie 1918 soseste bine la Iasi.

            Acest eveniment este hotarator pentru marea Adunare nationala ardeleana de la Alba-Iulia, caci numai multumita prezentei trimisului nostru la Iasi, unirea cea mare din Balgradul Ardealului isi primi epocalul sau piedestal moral si national, a toate covarsitor, prin sugestiile mai mult decat pretioase pe cari solul Ardealului le face sufletului Consiliului National din Arad, Vasile Goldis, si anume: "Sa se proclame unirea Ardealului cu Tara Mama fara conditii !"


            Tot el grabi intrarea trupelor romane in Ardeal, a caror prezenta aici trebuia sa ridice la o valoare de drept hotararile Adunarii din 1 Decemvrie 1918.

            Multa vreme contributia I.P.Sf.Mitropolit Nicolae al Ardealului la desavarsirea actului unirii cu Patria-Mama, a fost cunoscuta doar de cativa initiati. Si ea ar fi ramas poate o taina pana astazi, daca la zece ani de la intregirea Romaniei nu ar fi dat-o in vileag eminentul gazetar si om politic Ion Rusu Abrudeanu in toate amanuntele ei.

            Cu prilejul implinirii unui deceniu de la alegerea Episcopului Caransebesului Dr. Elie Miron Cristea ca Mitropolit Primat al Bisericii Romaniei (31 Decemvrie 1919-31 Decemvrie 1929), raposatul Ion Rusu Abrudeanu a tiparit monumentala monografie intitulata: "Inalt P.S. Sa Patriarhul Romaniei Dr. Miron Cristea, Inalt Regent. Omul si faptele. Contributii la studiul istoriei bisericii romane ortodoxe contimporane ( vol. I, cu o planse si numeroase ilustratii in text. Bucuresti, Editura "Cartea Romaneasca" 1929, p.480)." Capitolul al 29-lea al acestei lucrari, trateaza despre "Un moment critic in desfasurarea actiunii pentru intrarea trupelor romane in Ardeal " (p.254-266). Il reproducem fara nici un comentar, convinsi ca in fata unor fapte mari ca cele pe cari le istoriseste el, admiratia noastra trebue sa taca respectuoasa:

            "S-au implinit 11 ani de la noua mobilizare a armatei romane din Moldova, ca raspuns la mesajul verbal trimis in ziua de 21 Octomvrie 1918, pe cale aeriana, din partea primului ministru francez G. Clemenceau, catre fostul prim-ministru roman Ion I.C. Brateanu, mesagiu prin care se spune Romanilor : "Fiti gata !"- si totusi pana azi presa si in general opinia publica n-a inregistrat si n-a aflat ca in actiunea desfasurata atunci pentru trimiterea trupelor noastre in Ardeal s-a ivit, in Noemvrie 1918, un moment foarte critic si grav, care a produs la Iasi o enorma ingrijorare in sufletele celor putini initiati: regele Ferdinand, Ion I.C. Brateanu, general C.Coanda, presedintele consiliului de ministri, si general C. Prezan seful marelui cartier general al armatei..

            Dupa 11 ani (n.n. acum au trecut 100 de ani) credem ca a sosit timpul ca istoria sa inregistreze si acest secret din lungul sir al sfortarilor-omenesti, facute de neamul nostru pentru desavarsirea unitatii sale nationale. Bazati pe informatiuni certe si care nu sufera nici cea mai mica indoiala, socotim ca facem un real serviciu istoriei, povestind faptele asa cum s-au petrecut. Iata-le:

            Consiliul national, de sub presedintia regretatului Andrei Barseanu si care numara in sanul sau tineri entuziasti, ca profesorii Dr. Nicolae Balan, actualul mitropolit al Ardealului, Dr. Silviu Dragomir si Dr. I. Brosu, vazandu-se catre sfarsitul lunei Octomvrie 1918, intr-o completa izolare de factorii din Moldova in momente asa de importante pentru viitorul neamului, cerea consiliului national central din Arad sa faca tot posibilul ca sa intre in legaturi cu barbatii conducatori de la Iasi, spre a coordona de comun acord miscarea ce trebuia inceputa in Ardeal in sensul afirmarii vointei poporului roman pe baza principiilor wilsoniene. Consiliul national central din Arad, care sta zilnic in legatura, prin curieri speciali, cu toate consiliile nationale din Ardeal, recunoscand dreptatea punctului de vedere al fratilor de la Sibiu, le-a trimis vorba acestora ca, intrucat sunt mai aproape de granita romana sa caute sa intre ei, cum vor sti mai bine, in relatiuni cu sferele conducatoare de la Iasi, carora sa le ceara totodata intrarea cat mai urgenta a trupelor romane in Ardeal.

 

Plecarea prof. Dr. N. Balan si a Capitanului Victor Precup din Sibiu in Moldova

             Pentru ducerea la bun sfarsit a acestei delicate si periculoase misiuni, s-a oferit profesorul Dr. Nicolae Balan, care nefiind casatorit, nu-si risca eventual si soarta familiei sale. Curajosul profesor a pus, pentru plecare, consiliului national urmatoarele doua conditiuni:

                        a) drumul sa-l faca cu automobilul si b) sa fie insotit de un ofiter roman din armata austro-ungara, om de incredere si de curaj. In acest scop a fost luat un automobil "Benz" de la armata germana, care incepuse sa se retraga, iar Dr. Valeriu Liuba, actual inspector de siguranta in Timisoara, care era comandantul legiunii nationale din judetul Sibiu, i-a pus la dispozitie ca tovaras de drum pe capitanul din legiune Victor Precup cu 1 sofeur.

            Plecarea din Sibiu a avut loc in dimineata zilei de Joi, 1/14 Noemvrie. Profesorul Balan imbracase si el uniforma militara austriaca, ca ordonanta a cap. Precup, punandu-si costumul civil intr-un geamantan. Itinerarul fixat era: de la Sibiu la Medias, Targu-Muras, Reghin, Bistrita, Dorna-Vatra, Pascani, Iasi. Teama indraznetilor misionari era de Targu-Muras, vestit centru unguresc. Traversarea orasului, chiar prin centru, s-a facut insa fara nici un inconvenient, gratie faptului ca automobilul arborase tricolorul unguresc, care, dupa esirea din oras, a fost inlocuit apoi tot drumul cu tricolorul romanesc.

            Misiunea a sosit la Reghin in acea zi la amiazi. Aici D-rul Balan a luat imediat, in scop informativ, contact cu membrii consiliului national roman si apoi cu primarul orasului, un sas, care i-a declarat ca lumea de acolo asteapta intrarea armatei romane. A doua zi, sosind la Bistrita, seful misiuni s-a intalnit cu d-nii Dr. V. Pahone si Dr. D. Loghin, membri ai consiliului national din judetul Bistrita-Nasaud, cari i-au dat lamuriri asupra starii spiritelor de acolo. De aci inainte drumul spre Dorna-Vatra peste muntele Magura calului, la Triplex Confinium, a fost mai greu din cauza zapezii, care facea automobilul sa derapeze. Totusi, cu ajutorul taranilor romani din partea locului, cari au pus boii sa traga masina, au ajuns cu bine la Dorna-Vatra, unde deja sosise un prim detasament de trupe romanesti, sub comanda unui maior, care a avut bunavointa sa le puna la dispozitie un vagon si o platforma pentru transportul automobilului pana la Itcani. Se renuntase la traiectul cu masina peste muntele Mestecanis din cauza zapezii prea mari.

            A treia zi misiunea a sosit in gara Pascani, unde prof. Balan si capitanul Precup s-au intalnit cu regretatul prof. Solomon Halita, care mergea in Ardeal, trimis de Ion I.C. Bratianu, ducand bani si instructiuni pentru consiliul national central.

 

 

Contactul prof. Balan cu barbatii conducatori din Iasi

             In ziua de Dumineca, 5/18 Noemvrie, misiunea sosise la Iasi. A doua zi, Luni, prof. N. Balan si cap. Victor Precup s-au prezentat d-lui general C. Coanda, presedintele consiliului de ministri, caruia, dupa ce i-au facut un raport detaliat asupra situatiei din Ardeal, i-au cerut sa trimita acolo cat mai repede armata, care este asteptata de populatie cu o vie nerabdare si in figurile entuziasmului. D. general Coanda, la despartire, a recomandat profesorului Balan sa vaza si pe Ion I.C. Brateanu, ceea ce, bine inteles, era in programul sau, dar el intelegea sa vaza mai intai pe seful marelui cartier general.

            De la locuinta primului ministru, Balan si capitanul Precup s-au dus direct la marele cartier general, unde au fost primiti cu afabilitate de dl. general Prezan. Timp de 2 ore, distinsii misionari ai consiliului central ardelean au dat, cu indicatiuni pe harta, cele mai pretioase informatiuni asupra miscarii celor doua divizii austro-ungare aflatoare in Ardeal, apoi asupra starii sufletesti a populatiei romanesti si a celei minoritare, precum si asupra noutatilor din presa ungureasca, terminand prin a cere trimiterea de urgenta a trupelor romanesti in Ardeal, spre a afirma astfel fara intarziere puterea statului roman. Adanc multumit de informatiile imbucuratoare ce primise, dl. general Prezan a invitat pe prof. Balan si pe cap. Precup sa mearga in fiecare dimineata la marele cartier, spre a-i pune si el in curent cu masurile militare ce lua in privinta Ardealului.

            Abia pe la ora 1 au ajuns prof. Balan si capitanul Precup acasa la Ion I.C. Bratianu, unde se aflau intruniti-ca de alt fel in fiecare zi - toti membrii marcanti ai partidului liberal, spre a discuta asupra evenimentelor la ordinea zilei, care se precipitau fara oprire. Fostul prim-ministru, fericit de aceasta vizita si avid de a afla stiri precise din Ardealul atat de scump inimei lui si pentru eliberarea caruia intrase in razboi, a introdus imediat pe cei doi ardeleni in camera, unde erau adunati toti fostii ministri liberali, rugand pe prof. Balan sa expuna sincer si pe larg intreaga situatie. Lipsiti de stiri exacte, toti cei prezenti sorbeau cu nesat lamuririle date de d-nii Balan si cap. Precup pana la orele 3 1/2 dupa amiazi. Uitasera si de masa autorii razboiului, in ravna si curiozitatea lor de a afla ce simte si ce vrea Ardealul, care, prin glasul celor doi misionari ai sai, le cerea insistent sa trimita cu un ceas mai curand trupe romanesti, aratarea lor in Ardeal constituind afirmarea puterii statului roman, din care trebuie acum sa faca parte toti Romanii.

            Insistenta profesorului Balan de a trimite fara intarziere armata romana in Ardeal, daca umplea de o mare si explicabila bucurie sufletele celor prezenti, ea ii nelinistea intru catva in acelasi timp. Se banuia anume ca in Transilvania si-ar fi facut aparitia bolsevismul distrugator. Explicatiile prompte si adevarate date insa de D-rul Balan, care spunea ca cele cateva devastari intamplate erau rezultatul unor vechi rafuieli cu niste aristocrati unguri si cativa negustori si carciumari evrei si ca garzile nationale au reusit sa mentina ordinea, au risipit usor aceasta neliniste si ideia trimiterii de trupe a fost acceptata cu draga inima si entuziasm.

            La plecarea de la Ion I.C. Bratianu, care il uimise cu cunostintele sale temeinice de oameni si localitati din Ardeal, profesorul Balan era convins ca fusese in casa unui mare roman.

            A treia zi cei 2 misionari au vizitat pe Alex. Constantinescu si pe dl. prof. N. Iorga, iar in 7/20 Noemvrie au fost primiti in audienta de regele Ferdinand si in 9/22 Noemvrie de regina Maria.

 

 

Dr. Nicolae Balan vorbind la Iasi

             In ziua de 8/21 Noemvrie 1918 (ziua sfintilor arhangheli Mihail si Gavril), Liga culturala a organizat la Teatrul national un festival in amintirea lui Mihai Viteazul. Printre oratori a fost pus de dl. profesor N. Iorga si modestul profesor de pe atunci dl. Dr. Nicolae Balan, care a rostit urmatoarea cuvantare:

            "Domnilor si fratilor !  

            Romanii cei vechi aveau credinta ca eroul, ale carui osaminte nu-si dorm somnul de veci impreunate in acelas pamant, isi poarta fara odihna sufletul de la o margine la alta pana cand e intregita mana de lut, in care odinioara se salasluise. Asa a cutreierat si sufletul mare al eroului de la Calugareni si Selimbar cuprinsul pamantului romanesc...Trupul lui a fost sfasiat in bucati de dusmani pe Campia Turdei. Capul lui, in cuprinsul caruia s-a plamadit cel mai sfant vis al neamului nostru, dupa pribegie de peste 317 ani, in cursul careia a strabatut pamantul romanesc de la Aries pana la marginile Niprului, astazi se gaseste in cetatea Unirii, unde acum 59 de ani s-a realizat unirea Moldovei cu Muntenia si unde nu de mult s-a indeplinit si unirea Basarabiei cu patria-mama. Inaintea acelui craniu de cea mai inalta semnificatie simbolica pentru noi in zilele mari de astazi, am venit, ca sol al Ardealului, ca sa talmacesc vointa nestramutata a intregului nostru popor de-a intregi mostenirea nationala a marelui erou. Ceea ce neintrecutul Voevod, pentru o clipa, vai, prea scurta, a putut infaptui, a ramas ca un vis:

Ca un vis neimplinit,

Copil al suferintii,

De dorul cui ne-au raposat

Si mosii si parintii.

 

 

            Duhul lui Mihai a lasat, in acea tresarire de o clipa, urme adanci in sufletul poporului nostru. Acel duh a manat in lupta desrobitoare pe Horia, Closca si Crisan, el a insufletit pe Craiul muntilor apuseni, Avram Iancu si pe tovarasii lui, Popa Balint si Axente Sever, si tot el a intarit inimile luptatorilor nostri, cari au umplut temnitele mucede de la Vat, de la Seghedin si Cluj. Iar acum, cand au cazut lanturile robiei de veacuri si fosta monarhie a habsburgilor s-a rupt in tot atatea bucati cate neamuri tinea prinse in legaturi nefiresti, tot duhul lui Mihai, ascuns in adancimile sufletesti ale intregului nostru popor, cu o vointa otelita prin focul multelor suferinte, isi ia avant spre culmile marelui nostru ideal. Statul roman consolidat nu si-a putut gasi rosturi mai mari pe lume decat infaptuirea acestui ideal. Fericiti sa fie toti aceia, care, cand ceasul a batut, si-a pus in cumpana intreaga sa fiinta, ca sa toarne in forme vesnice visul lui Mihai. Slavita sa fie pe veci amintirea voastra, dragi copii ai Romaniei, cari cu dispret de moarte, intr-un nespus elan de insufletire, v-ati varsat sangele vostru, pentru ca sa croiti prin jertfele voastre un viitor plin de glorie pe seama natiunii romane. Faptele eroilor de la Marasti si Marasesti ne-au umplut de mandrie si ne-au intarit nadejdile, care, nici in cele mai grele clipe de incercare, nu s-au stins, ci au trait neinduplecate in inimile noastre. Eterna recunostinta viteazului capitan al ostirii, M.S. Regele Ferdinand I, care intr-un chip atat de desavarsit s-a identificat cu idealul lui Mihaisi al neamului romanesc de pretutindeni !

            Recunostinta adanca si neuitata aducem Maiestatii Sale Regina Mariapentru osteneala si jertfele supra-omenesti ce le-a depus, ca mama a ranitilor si a celor suferinzi, pe altarul fericirii neamului !

            Iar noi, fratilor, daca ne-a invrednicit Dumnezeul parintilor nostri sa fim martori ai acestor vremuri mari, sa ne otelim sufletele, sa ne crutam simtirile, sa ne strangem randurile, sa ne incordam toate puterile pentru munca serioasa, prin care chemati suntem sa croim viitorul plin de glorie al neamului nostru.

            Patria noastra astazi este in sufletele noastre si cu ajutorul pretios al puternicilor aliati si generosi protectori ai cauzei noastre drepte, va primi  fiinta vazuta in ochii tuturora, stralucind mandra intre popoare ca soarele aici in rasarit.

            Traiasca Dinastia, sub sceptrul careia se insiruiesc randurile credinciosului sau popor din Ardeal ! Pe cetatea din Alba-Iulia falfaie astazi mandrul nostru tricolor si asteapta intrarea triumfala a demnului urmas al lui Mihai.

 

Primul aeroplan romanesc pe campia de la Blaj

             Rezultatul misiunei ardelene la Iasi s-a vazut repede. La 10/23 Noemvrie a plecat de la Bacau in Ardeal un aeroplan, condus de locotenentul Vasile Niculescu si insotit de capitanul Victor Precup, ducand 6.000 de manifeste date de dl general Prezan, care au fost aruncate prin satele ardelene. Aeroplanul a aterizat apoi pe campia libertatii de la Blaj, avand, intre altele, misiunea sa predea aici d-lui Dr. Vasile Suciu, p-atunci vicar al Mitropoliei, iar azi Mitropolit al Blajului, o scrisoare confidentiala din partea prof. Balan cu instructiuni, spre  fi transmisa consiliului national central de la Arad.

            In acea scrisoare, D-rul Balan facea atent pe dl. Vasile Goldis, sufletul consiliului national din Arad, ca la marea adunare din Alba-Iulia, ce se pregatea, sa nu se puna nici un fel de conditiune la unire, deoarece un asemenea fapt ar ingreuna enorm mersul tratativelor diplomatice ulterioare.

 

 

 

 

Un moment critic si grav

             In preajma zilei de 10 Noemvrie 1918 profesorul dr. N. Balan se prepara sa paraseasca Iasii si sa se intoarca la Sibiu. In acest scop merge la marele cartier general, ca sa-si ia adio de la dl. general Prezan, care ii dovedise in tot timpul o mare incredere si afectiune. Spre marea lui uimire, gaseste pe distinsul general abatut si ingrijorat. D-rul Balan incearca sa-si ia ramas bun si vrea sa plece, dar este oprit in trei randuri de general, care se plimba ingandurat, framantandu-se in sufletul sau de bun roman.

            La un moment dat, seful marelui cartier general al armatei se apropie de Balan si dupa ce ii ia juramantul ca va pastra secretul ce-i va comunica si care il nelinistea atat de mult, ii spune ca a primit din Giurgiu, de la generalul Berthelot, o comunicare, prin care i-se punea in vedere " ca aliatii opresc inaintarea trupelor romane in Ardeal ".

            Comunicarea aceasta grava din partea generalului Berthelot, care comanda armata franceza de la Dunare, a produs o adevarata consternare in cercurile diriguitoare de la Iasi. Ea nu era cunoscuta decat de regele Ferdinand, Ion I.C. Bratianu, generalul C. Coanda, care era prim-ministru, si de generalul Prezan, si a fost tinuta tot timpul ca un mare secret de stat, cum si era de fapt. Daca acest demers din partea aliatilor, care numai ceva mai tarziu si-a gasit explicarea lui, ar fi fost cunoscut de armata si de opinia publica din Iasi, putea sa aiba consecinte din cele mai rele pentru starea de spirit din Moldova.

            Din fericire, secretul a fost bine pastrat si cercurile conducatoare, in frunte cu regele Ferdinand, desi alarmate si ingrijorate, au trecut totusi peste oprelistea pusa in vedere si au continuat sa trimita trupe in Ardeal.

 

 

Profesorul Balan prepara un memoriu catre generalul Berthelot

             Profund indurerat de cele ce ii comunicase generalul Prezan, modestul profesor de la seminarul din Sibiu s-a retras la hotelul sau, unde s-a pus pe ganduri si se muncea sa afle ce ar mai putea intreprinde pentru a nu fi impiedicata trimiterea trupelor romanesti in scumpul sau Ardeal, care tine sa scape de robie si sa ajunga la limanul indeplinirii visurilor sale seculare.

            Hotarat sa amane reintoarcerea acasa, profesorul Balan se pune pe lucru si redacteaza un document memoriu catre generalul Berthelot, prin care explica pe larg motivele, care impuneau trimiterea de trupe romane si aliate in inima Ardealului. Acest memoriu a fost tradus in frantuzeste de dl. Const. Sarateanu, actualul Inalt Regent, care ii fusese recomandat in acest scop de dl. Mihai Popovici, cumnatul acestuia.

            Inainte de a pleca spre Dunare, ca sa intalneasca si sa remita generalului Berthelot memoriul sau, prof. Balan a fost retinut de dl. general Prezan la Iasi. Seful marelui cartier general hotarase sa plece in persoana la Giurgiu, spre a avea o intrevedere cu comandantul armatei franceze de la Dunare. A doua zi un tren special conducea pe d-na si dl. general Prezan, pe regretatul general francez de la Iasi Laffont si pe D-rul Balan la Bucuresti. Aici au descins incognito la Hotelul Bulevard, fara sa se arate nicaeri si luand masa in camere.

 

 

 

Generalul Prezan si prof. N. Balan la Giurgiu

             De la Bucuresti au plecat a doua zi dimineata cu automobilul la Giurgiu. La Calugareni, unde Mihai Viteazul batuse in 1595 pe Turci, au intalnit primele detasamente franceze, cari inaintau de la Dunare spre Bucuresti. Ce mareata coincidenta a istoriei !

            Ajunsi la Giurgiu au descins la cartierul generalului Berthelot. Intalnirea dintre generalul Prezan si generalul Berthelot a fost extrem de duioasa. Ei s-au imbratisat si s-au sarutat. Apoi au avut intre 4 ochi o lunga intrevedere, care a lamurit situatia ingrijoratoare de pana atunci si care nu era de fapt decat rezultatul unei confuziuni, datorita generalului Franchet d"Esperey, comandantul suprem al armatei aliate din Balcani, care, in urma armistitiului ce se incheiase in ziua de 7 Noemvrie cu contele M. Karolyi, dictatorul Ungariei, la Belgrad, hotarase, necunoscand situatia din Transilvania, "ca administratia civila va ramane si mai departe in mainile guvernului unguresc".

            Dupa terminarea convorbirei dintre cei doi generali, dl.N.Balan a fost prezentat de dl. general Prezan generalului Berthelot, caruia profesorul ardelean, fara a-i mai remite memoriul, i-a exprimat insa dorinta fierbinte a poporului roman ca armata romana si cea aliata sa patrunda cat mai repede in Transilvania. Generalul Berthelot i-a raspuns ca acest fapt se va intampla in curand si ca el personal se simte fericit de a vedea infaptuirea unitatii nationale a poporului roman, exprimandu-si convingerea ca marile jertfe aduse de armata franceza in tot decursul crancenului razboiu vor strange din ce in ce mai mult legaturile dintre Franta si Romania. Generalul, sincer amic al Romanilor, spunea: "Istoria decurge acum foarte rapid si nimeni n-o mai poate opri".

            In intrevederea de la Giurgiu s-a stabilit modul cum sa inainteze trupele romane in Ardeal, fixandu-se ca armata romana sa se opreasca pe Valea Murasului, iar teritoriul de la Muras si pana la granitele fixate in conventia de la 4/17 August 1916 dintre Ion. I.C. Bratianu si puterile aliate, inainte de intrarea Romaniei in rasboiu, sa fie ocupat de doua divizii franceze.

            Linistiti si satisfacuti de rezultatul intrevederii de la Giurgiu, generalul Prezan si D-rul N. Balan s-au intors la Iasi, primul ca sa grabeasca trimiterea de noi trupe in Ardeal, iar al doilea ca sa ia pe capitanul Precup si sa se duca impreuna la Alba-Iulia. Acesta din urma a ramas insa la Iasi si s-a inrolat in armata romana, tinand sa mearga in orasul lui Mihai Viteazul ca ofiter in armata romaneasca. Profesorului N. Balan i s-a pus la dispozitie de catre dl general Prezan un tren special, spre a-l duce in Ardeal. El a facut drumul intovarasit de dl. Mihai Popovici pana la Predeal, de unde acesta ne mai voind sa calatoreasca cu trenul, si-a continuat calatoria cu automobilul "Benz" cu care plecase D-rul Balan in Moldova si care ii insotea pe o platforma a trenului special. Iarna fiind insa grea si zapada mare, drumul de la Predeal la Alba-Iulia a fost facut abia in 2 zile. Pe dealul Persanilor, dintre Vladeni si Sercaia, viitorul mitropolit al Ardealului si viitorul ministru de finante al Romaniei Mari au trebuit sa impinga intr-o noapte din greu timp de 5 ore, la automobil, spre a-l urni din loc pana in varful dealului. Din aceasta cauza n-au putut ajunge la Alba-Iulia decat in seara zilei de 18 Noemvrie ( 1 Decembrie), adica dupa terminarea marei adunari nationale.

            Fericirea, bucuria si entuziasmul lor erau totusi din plin si vor ramane in veci neuitate.

 

Presa de la Iasi despre actiunea d-lor Balan si cap. Precup in capitala Moldovei

             Ziarul "L"Independance Roumaine", care, dupa retragerea trupelor romane in Moldova, aparea la Iasi, scria urmatoarele in numarul sau din 23 Noemvrie 1918 (stil nou) despre trimisii Transilvaniei in capitala Moldovei:

            "Excelenta Sa d. de Saint-Aulaire, ministrul Frantei, a primit alaltaieri la legatiune delegatiunea Romanilor transilvaneni, trimisa la Iasi din partea consiliului national al Romanilor din Ungaria, pentru a se pune in legatura cu guvernul roman. Se stie ca aceasta delegatiune se compune din domnii Nicolae Balan, profesor din Sibiu, si capitanul Precup din armata austro-ungara. Delegatii au talmacit ministrului Frantei multumita si recunostinta Romanilor din Transilvania pentru marele sprijin pe care Franta si d. de Saint-Aulaire personal l-au dat totdeauna cauzei idealului lor national. Delegatii si-au exprimat convingerea ca acest sprijin va fi asigurat si in viitor Romanilor din Ungaria si ca, dupa unire, ei se vor putea bucura si de binefacerile civilizatiei franceze, de care pana azi au fost tinuti departe de catre stapanirea austro-ungara. In sfarsit delegatii au anuntat d-lui ministru al Frantei ca consiliul national al Romanilor din Ungaria a hotarat sa faca in timpul cel mai scurt proclamarea unirei Transilvaniei cu Romania. Serbarea proclamarii va avea loc in Alba-Iulia.

            Dl. de Saint-Aulaire a raspuns ca Romanii din Ungaria si Transilvania, cari in timpul din urma au fost prin Romania, cunosc caldura dragostei Frantei si a reprezentantului ei pentru poporul roman din monarhia austro-ungara. Promite ca indata ce va avea  prilej, va merge in Transilvania, pentru a cunoaste de aproape situatia poporului.

            La sfarsitul audientei Excelenta Sa ministrul Frantei a prezentat delegatia colegilor sai, Excelentelor Lor: Sir George Barclay, ministrul Engliterei, d-lui Vopicka, ministrul Statelor-Unite, si d-lui Auritti, girantul afacerilor Italiei. La invitarea d-lui de Saint-Aulaire, delegatia a repetat inaintea reprezentantilor antantei declaratiile ce le facuse dansului. Ministrii aliati s-au interesat in amanunt si luand act de aceste declaratii, au promis sa comunice si guvernelor lor dorinta de unire a Romanilor din Transilvania si Ungaria cu Romania."

            Am introdus in volumul de fata acest necunoscut si extrem de interesant capitol de istorie contemporana, desi nu este in legatura directa cu viata actualului Patriarh si Inalt Regent, impinsi de dorinta de a completa, pe cat ne-a fost posibil, lunga si dureroasa gama a emotiilor si sfortarilor uriase, suportate si depuse de conducatorii micei, dar eroicei Romanii pentru desavarsirea visului secular: intregirea neamului intr-un singur Stat, mare si puternic.

            Sa zabovim acum asupra acelor forte spirituale cu ajutorul carora Biserica stramoseasca a tinut treaz in constiinta neamului romanesc si a desavarsit la plinirea vremii supremul nostru ideal national: unirea tuturor Romanilor intre hotarele firesti ale pamantului locuit si stapanit de noi.

            Dorul nostru de unire si de intregire a pamantului romanesc are originea atat de indepartata, incat acest ideal national se confunda cu insasi formatia constiintei despre rosturile noastre aici pe pamant, facand Biserica neamului din aceasta unanima dorinta a noastra o realitate permanenta a sufletului romanesc de pretutindenea.

            Si a fost posibil ca Biserica noastra sa sustina intacta ideia unirii in decursul veacurilor, multumita contopirii fiintei spirituale a Bisericii cu insasi marea fiinta a neamului si cu interesele ei superioare.

            Fixarea in sufletul neamului a credintei ca fortele ceresti colaboreaza efectiv cu poporul romanesc intru desavarsirea idealului unirii, este clasica opera a Bisericii stramosesti. In drumul apostolatului si a misiunii divine a acestei Biserici, nici o forta lumeasca n-a putut ridica un stavilar de neinvins.

            Evanghelia mantuitoare de suflete, care singura inalta pe om spre culmi de ideal, a fost si ea pusa in serviciul supremului nostru ideal national; caci Biserica noastra, care n-a facut un monopol pentru slujitorii ei din propovaduirea cuvantului Domnului s-a straduit din rasputeri ca prin evanghelizarea maselor largi ale poporului nostru sa popularizeze si sa fixeze in constiinta neamului acele forte spirituale, cu ajutorul carora ne-a fost posibil sa concentram toata gandirea si toata simtirea poporului romanesc in jurul dorului nostru de unire.

            Conservand deci, cu ajutorul Evangheliei mantuitoare, fiinta etnica a neamului, Biserica noastra drept marturisitoare se identifica astfel pana la perfectiune cu ideia unirii, dand romanismului de dincolo de Carpati un superb elan de opozitie si zidind chiar sub ochii dusmanilor unirii acea constiinta a demnitatii noastre nationale, care numai la aparenta era intr-o continua defensiva, dar care, spre marele nostru noroc, in realitate era intr-o permanenta ofensiva istorica.

            Da, intre zidurile duhovnicesti ale credintei stramosesti sustinuta chiar si cu pretul sangelui slujitorilor altarului, s-a plamadit, intru sustinerea idealului unirii, clasica sinteza spirituala a rasei noastre, sinteza exprimata in cuvintele: Credinta stramoseasca pusa in serviciul neamului.

            Insa sustinerea si desavarsirea unui ideal national cum a fost acela al unirii, reclama concentrarea tuturor fortelor morale si fizice ale fiilor neamului respectiv, intrebuintand pentru traducerea in fapta a acestei idei toate mijloacele de aparare si de atac, cari fatalmente duc la riscul vietii.

            Si a fost cu putinta Bisericii sa pregateasca in decursul veacurilor pe eroii martiri, jertfiti pe altarul unirii, pentru ca in adancurile tainice si fecunde ale ortodoxismului nostru pus in slujba neamuluinoi am gasit mistica putere cu ajutorul careia Biserica a fixat in constiinta neamului nestramutata convingereca pentru noi Romanii Dumnezeu n-a fost si nu este un suveran inaccesibil invaluit in nori, ci dimpotriva, un Parinte cu o statornica dragoste si cu o permanenta purtare de grije pentru toate rosturile vietii noastre sufletesti si nationale; deci un Dumnezeu totdeauna prezent cu ajutorul si cu rasplata Lui cereasca in toate suferintele, in toate bucuriile si deci in desavarsirea tuturor idealurilor morale si nationale ale cucernicului nostru popor.

            Fara aceasta clara viziune a prezentei lui Dumnezeu in evolutia destinului neamului sau, cum ar fi putut suferi chinurile Popa Laurentiu cel despicat in patru in 1514, sau cum ar fi putut indura grozaviile sdrobirii pe roata Horia, sau cum putea sa jertfeasca un neam intreg 800.000 de eroi pe altarul unirii fara ca acest neam sa fi intrezarit, cu ochii credintei, apropierea ultimului act din minunata epopee a neamului?

            Pentru sustinerea idealului unirii, tot Biserica stramoseasca, constienta de misiunea ei in aceasta privinta, pune temelie de stanca solidaritatii noastre nationale, caci aceasta Biserica nu cunoaste un mai perfect mijloc de a solidariza un neam intreg decat prin si cu ajutorul unui ideal national, pe care ridicandu-l pe temelia impreuna-simtirii unui popor de 15 milioane de suflete, il investeste la timp cu pecetea specifica a solidaritatii romanesti.

            Locul de intalnire pentru inchinare in fata aceluias Dumnezeu si pentru contopirea constiintelor puse in serviciul aceluias neam, era doar biserica, atat pentru mandrul boier si smeritul negustor, cat si pentru taranul cuviincios, indulcind astfel, in vederea desavarsirii idealului unirii, raporturile sociale intre fiii aceluias neam ce se voia unit!

            Si a fost posibil sa facem aceasta indeosebi la noi in Ardeal, pentru ca aici Biserica neamului a fost o forta tinuta de evenimente intr-o necontenita trezire spirituala.

            In cadrul vietii noastre nationale, iarasi singura stramoseasca noastra Biserica a sapat o albie normala unui nationalism sanatos si fecund, facand din acest nationalism un crez, un bun spiritual accesibil si comun pentru toti fiii tarii, fara deosebire de grad social sau aspiratiuni personale !

            Prin flacara acestui nationalism, pus in serviciul supremelor noastre idealuri nationale, Biserica a cautat sa purifice in permanenta gandirea si simtirea fiilor ei, inaltandu-i pe toti de virtutile si de traditiile noastre a tot salvatoare, in absenta caror virtuti morale si traditii nationale, neamurile se prabusesc in neantul pacatului  a toate mistuitor.

            Slava Bisericii stramosesti, care este suprema expresie a adevaratului patriotism concentrat si raliat in jurul ideii de Dumnezeu, Patrie si Rege. Slava Bisericii noastre care nu s-a considerat pe sine niciodata ca stand in serviciul unei regiuni, ci care a stat in permanenta in serviciul intregului neam si a tuturor idealurilor nationale urmarite de acest neam.

            Maretul act al unirii, act miresmuit de jertfelnicia si de rodnicia spiritualitatii Bisericii stramosesti, a trecut cu toata splendoarea lui in domeniul Istoriei noastre nationale.

            Dintre cei ce au contribuit in ultimul timp la desavarsirea dorului nostru de unire-dintre cei ce si-au adapat sufletul din intelepciunea Evangheliei imbratisate de familiile noastre preotesti-I.P.S. Mitropolit al Ardealului, in calitatea Sa de vrednic urmas al marelui Arhiereu Saguna,-imediat dupa inscaunarea Sa ca Mitropolit al Romanilor ortodocsi de dincoace de Carpati-ia in mainile-i viguroase, cu tot entuziasmul tineretii Sale, destinele romanismului de pe aceste plaiuri-cautand sa puna bazele si sa popularizeze noul nostru ideal national, in cadrul caruia sa vizeze si sa activeze sufletul romanismului din tara intregita, ideal national concentrat in cuvintele: " Apararea si pastrarea intacta a mosiei stramosesti".

            Clar vazator si adanc cugetator, in scopul de mai sus, Inalt Prea Sfintia Sa-inca din primele zile ale Arhipastoriei Sale-se identifica in chip spontan si sincer cu idealurile superioare urmarite de Armata Tarii.

            Aceia dintre noi cari cunoastem-si suntem multi cari am avut norocul sa fim partasi spontanelor manifestari ale sufletului I.P.S. Mitropolit Nicolae in aceasta privinta-legaturile trainice ale Mitropolitului Ardealului cu Armata Tarii si cu inaltii factori politici chemati sa-i dea Ostirii toate posibilitatile materiale si morale pentru ca ea sa asigure, intre ori ce imprejurari, trainicia noului ideal national, acela al apararii pamantului romanesc, toti acestia nu putem decat sa spunem la acest loc un cuvant de sincera admiratie la adresa marelui luptator nationalist din trecut si din prezent, care s-a dovedit a avea in sufletul Sau viziunea clara a prezentului, asa cum se infatiseaza acest prezent, cu toate pericolele dar si cu toate maretele manifestari ale vigurozitatii sufletului romanesc.

            Si este bine sa se stie ca Presedintele Societatii "Cultul Eroilor" din Sibiu, sub a carui inteleapta obladuire aceasta Societate chemata sa cinsteasca si sa perpetueze memoria eroilor unirii, cheltuieste in decursul celor 20 de ani trecuti, pentru cimitire si monumente de eroi, din propriile sale resurse, peste 3.000.000 Lei-pentru ca bilantul din acest an sa si-l incheie la purtator cu 1.500.000 Lei destinati salvarii eroismului romanesc-este un devotat si probat prieten al Ostirii romane, in care I.P.S. Sa vede si simte vibrand si activand sufletul neamului si al Bisericii Sale.

            Parinteasca si permanenta purtare de grije a I.P.S. Sale, pentru ca sufletul Ostirii, in aceste vremuri grele, sa-si pastreze toate virtutile ce vor asigura biruinta romanismului de maine, o poate cunoaste si aprecia ori cine din faptul ca I.P.S. Sa tipareste 50.000 bucati carti de rugaciuni, cari vor fi distribuite pe "Zona" de catre Prietenul si Inaltul Parinte al ostasului roman, I.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului. 

            Zecile de mii de ofiteri cari si-au facut scoala la Sibiu, au avut fericitul prilej de a duce cu ei din aceasta citadela a spiritualitatii ardelene-in centrul careia troneaza inalta personalitate a Mitropolitului Nicolae-nutremantul sufletesc din care, pe campurile de lupta, ei se vor hrani si prin ei se vor indulci sufleteste sutele de mii de ostasi, din belsug.

            Din acest motiv, toti aceia cari si-au format caracterul lor moral-ostasesc in apele limpezi ale ortodoxismului si nationalismului propavaduit de Biserica ardeleana in frunte cu Inaltui ei Ierarh: Pentru slava acestei Biserici si pentru a da dovada de un omagiu plin de recunostinta si de admiratie pentru Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nicolae al Ardealului, cu acest prilej al sarbatoririi I.P.S. Sale de catre intreaga suflare romaneasca, Ostirea ii spune un loial si firesc: "Intru multi ani Stapane, pentru Slava lui Dumnezeu si pentru intarirea Bisericii neamului adanc dinastica si de Neam iubitoare !"

 

Material de :

Col.(r) Vasile Magerusan. 

0 comentarii525 vizualizări08 iunie 2018




rss 2.0
rss 2.0