Credinta-Religie Duminica 22 Iulie 2018 - 17820 vizitatori azi
Din Mariselu spre colina bucuriei.

Cred ca acesta ar fi titlul sugestuv spre a exprima trairea si sentimentele ce te incearca atunci cand urci dealul Patriarhiei fie spre a vizita un loc plin de istorie, fie spre a te inchina ca simplu pelerin, fie spre a  sluji la acel altar unde se simte inca sentimentul de brav roman si patriot a primului patriarh al tarii Miron Cristea . Altarul acela la care vrednicii de pomenire patriarhi Nicodim, Iustinian, Iustin si Teoctist au tinut asa cum au stiut mai bine candela credintei aprinsa, potolind prin dragostea si blandetea lor viforul incercarilor comuniste. Bucuria iti inunda sufletul iar locul in sine indeamna la contemplare si meditatie.

            Prin stradania si harnicia sa, actualul Patriarh Daniel, a reusit sa redea locului si cladirilor frumusetea de odinioara, pe care ctitorul lor, voievodul Tarii Romanesti Constantin Serban Basarab a realizat-o intre anii 1854 si 1858, cand intregul ansamblu dimpreuna cu biserica au fost sfintite de catre Patriarhul Macarie al Antiohiei si al intregului Orient.

            Ca in fiecare an si anul acesta, cu purtarea de grija a intai statatorului sau, biserica prin biroul de catehizare a derulat acel program national menit sa serbeze anul omagial, in cazul de fata : "Anul omagial al unitatii de credinta si de neam", precum si "Anul comemorativ al fauritorilor marii uniri". Asa fiind, in cadrul acestui program au fost cuprinse eparhiile din tara, care prin protopopiate mai apoi au realizat o serie de proiecte si portofolii la nivelul parohiilor. Dupa primele jurizari la nivel de protopopiat cea care a obtinut locul I si dreptul de a participa mai departe la nivel de eparhie a fost parohia Mariselu, coordonata de parintele paroh Aurelian Poptean.

            Din cele opt protopopiate ale Eparhiei Clujului mai apoi au fost alese doua parohii castigatoare, cate una pentru reprezentarea fiecarui judet. Asadar judetul Cluj a fost reprezentat de parohia "Sfantul Ierarh Nicolae" din municipiul Cluj, Protopopiatul Cluj, iar judetul Bistrita-Nasaud de parohia Mariselu, Protopopiatul Bistrita, cu proiectul : "Unirea: unitate si libertate in cuget si simtiri".

Pe parcursul proiectului copiii au realizat lucrari literare precum si picturi ce scot in evidenta tema proiectului, iar ca o incununare a acestor straduinte au realizat un material pawer point ce cuprinde date si imagini reprezentative despre marea unire de la 1 decembrie 1918, precum si date despre "unirea de baza" de la 24 ianuarie, asa cum o numea unul din parintii ghid  ai Palatului Patriarhal.

            In acest context, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Andrei, Mitropolitul Clujului si sprijiniti in mod neconditionat de parintele protopop al Bistritei Alexandru Vidican, am pornit spre punctul zero daca ii putem spune asa intr-un limbaj nu tocmai academic al credintei noastre romanesti. Parintii Emanuel Vidican si Habalau Ioan ne-au fost alaturi spre a fi cat mai bine reprezentate atat Eparhia cat si Protopopiatul Bistrita, dar si spre o cat mai buna coordonare a copiilor Sbarci Adrian, Hordoan Ionut, Bura David si Nicoara Cristian.

            Inca de la sosirea delegatiei noastre pe "colina bucuriei", am fost intampinati cu multa dragoste simtindu-ne ca acasa in Ardeal.Vizitarea Palatului Patriarhal a fost o lectie de istorie si aducere aminte a celor ce au pus bazele acestui edificiu spre slava lui Dumnezeu si marturie a unitatii credintei noastre strabune.Mai apoi dupa stampararea sentimentului de patriotism si lectia veritabila de istorie, cararea dorului de Dumnezeu ne -a chemat in ceas de lumina lina in catedrala ce poarta hramul"Sfintii Imparati Constantin si Elena", dupa numele ctitorului sau, spre a ne pleca genunchii in semn de evlavie si recunostinta. Sunetul de toaca si cantarea domoala de la strana, te facea contemporan cu poetul ardelean Octavian Goga ce oarecand cu pana-i maiestrita scrijelea pe un raboj de hartie ingalbenit de timp:

"Rasuna toaca de utrina
In pacea unei nopti tarzii
Si, rand pe rand, cate-un opait
S-aprinde-n mutele chilii...

De glasul ei tresai pe perna,
Maicuta, tu, cu chip frumos,
Si-alergi in graba la altarul
Mantuitorului Hristos...

Si cum te-nchini in rugaciune,
Eu ma gandesc induiosat:
Nemilostiva toaca-a noptii
Ce vis frumos ti-a tulburat?..."

            Precum un vis a fost cantarea, privegherea, litia, la care Prea Sfintitul Varlaam Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal ne-a purtat pe aripa gandului, pana departe la Templul din Ierusalim acolo unde pe bratele dreptului Simeon s-a odihnit Mantuitorul, slobozind pe robul sau in pace.

            Si dupa aceste momente de primenire sufleteasca, in sala festiva a Facultatii de Teologie Iustinian Patriarhul, a fot prezentat in fata delegatiilor celor 42 de judete filmul documentar realizat de Televiziunea Trinitas, privitor la proiectele castigatoare din fiecare Eparhie. Seara s-a incheiat intr-un mod festiv, printr-o cina organizata de gazde in cinstea tuturor invitatilor .

            A doua zi, zi de praznic ales, printre sutele de credinciosi ce urcau palcuri, palcuri dealul Mitropoliei se distingeau tineri in strai de sarbatoare, fiecare in felul sau frumos si mandru. Un cadru ce aducea lumea aceea a targovetilor buuresteni de mult apusa in prim plan. Lumea aceea a negustorilor de tot soiul ce veneau in targul Bucurestilor spre a relationa si a-si duce existenta. Pe de alta parte te gandeai la bietul taran roman pentru care drumul spre biserica era un lucru firesc, un mod de existenta. Printre ei puteai zari patru fapturi neaose din Ardeal, patru feciorasi a caror pana de paun din clop arata lamurit precum o carte de vizita deschisa locul de unde vin. Erau parca niste strajeri ai muntilor  Calimani, veniti sa aduca cu ei jertfa soldatilor din Grui, dar si bunatatea si curatia sufleteasca a bistritenilor.

            La momentul bine randuit, in dangat de clopot si cantare psaltica, soborul de diaconi, preoti si ierarhi, in frunte avandu-l pe Preafericitul Daniel, intaistatatorul bisericii noastre ortodoxe a urcat pe scena special amenajata pentru slujirea Sfintei Liturghii. Alt moment in care ni s-a parut ca apartinem cerului, abia acum intelegand de ce Parintele Patriarh  ne-a urat bun venit pe "colina bucuriei". Un sentiment ce nu se poate defini asa am trait pe tot parcursul slujirii cat si in momentele in care premiati fiind am primit binecuvantarea patriarhala. Un mare dar, dupa o prioada de truda, de istovire , in care copiii angrenati in proiect au muncit cum au stiut mai bine. Cartile primite precum si Sfanta Scriptura pentru coordonator, au adus o nota de multumire si un simtamant de obligativitate pentru anul care vine.

            Manifeestarile au fost incheiate de catre Preafericitul Parinte Patriarh in sala festiva a Palatului Patriarhal "Europa Cristiana", aratand cat de important este rolul unitatii de neam si de credinta, in lumea in care vietuim, cat de important este sa fii crestin practicant, roman adevarat iubitor de glie strabuna. Tanarul de azi crescut curat la umbra bisericii va fi credinciosul de maine:

 

Ceata diavoleasca iarasi ne sugruma,
Lacrima-i amara si durerea doare,
Rana sufleteasca ne este cutuma,
Numai in credinta gasim alinare.

 

Ne plecam genunchiul... Scartaie de dor
Cumpana fantanii... Doamne, ce durere!
Ne-au plecat copiii si batranii mor, 
De acum ramanem, biete cruci stinghere.

            Cu bucurie in suflet coboram dealul Mitropoliei si ne afundam din nou in zbuciumul urbei prea lipsite parca de timp, insa cu simtamantul lucrului implinit si multumirea ca am reusit pentru cateva clipe sa oprim timpul efemer transformandu-l in vesnicie, ca n-am facut din viata vis ci asa cum marturiseste ingerul poeziei romanesti Mihai Eminescu, am facut din visul nostru un mod de viata:

 

Si cu acel smerit suras,
Si cu o blanda fata,
Sa faci din viata mea un vis,
Din visul meu o viata.

 

Pr. Aurelian Poptean.

0 comentarii931 vizualizări30 mai 2018




rss 2.0
rss 2.0